Preoţi bihoreni în temniţa comunistă

Mai ales după 1948, mulţi români au crezut în schimbarea grabnică a regimului de la Bucureşti de sorginte sovietică. Mulţi credeau într-o intervenţie a americanilor împotriva sovieticilor, pentru a-i obliga să se retragă în statele ocupate în vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Unii români îi susţineau cu alimente, bani, medicamente şi toate cele necesare pe cei retraşi cu arma în mână în munţi. Alţii se autodenunţau sau se manifestau ostentativ împotriva regimului în speranţa că apropiata cădere a regimului comunist îi va găsi în închisoare şi îi va face luptători anticomunişti. Mulţi români, dacă nu majoritatea, credeau că "vin americanii". La rubrica noastră din "Ziarul Lumina" am abordat nenumărate cazuri de preoţi susţinători ai luptătorilor din munţi şi vor mai fi astfel de cazuri pe care le descoperim pe măsură ce studiem arhivele fostei Securităţi. Un astfel de caz inedit este cel al preoţilor bihoreni Vasile Giurgiu, Florian Lazea şi Octavian Corbu. Ce îi leagă pe aceşti preoţi? La începutul anului 1949, preotul Vasile Giurgiu din Mizieş era căutat de autorităţi pentru "uneltire contra ordinii sociale", practic susţinerea unor grupuri de rezistenţă care activau în partea bihoreană a munţilor Apuseni. Pentru că nu fusese găsit la domiciliu, nici în urma căutărilor superficiale ale Securităţii, el a fost condamnat în contumacie, printr-o sentinţă cu nr. 643 din 19 martie 1949 a Tribunalului Militar Cluj, la 15 ani de muncă silnică. În încercarea de a scăpa de arestul Securităţii, dar şi în speranţa că regimul comunist nu va mai rezista, el a căutat sprijin pentru găzduire la diferiţi cunoscuţi, precum preoţii Florian Lazea de la Nimăeşti, com. Curăţele, jud. Bihor, şi Octavian Corbu de la Variaş, jud. Timiş. Vasile Giurgiu era printre oamenii de vază din Mizieş, născut în această localitate la 13 aprilie 1914, licenţiat în Teologie, cu o frumoasă familie cu trei copii şi o prosperă gospodărie. Primul său sprijinitor, Florian Lazea, se născuse la 14 mai 1907, la Negru, lângă Turda, iar ca absolvent al Academiei teologice, slujea la Nimăeşti, parohie aflată lângă Mizieş. Al doilea sprijinitor, Octavian Corbu, se născuse la 1 noiembrie 1916, în satul Pociovelişte, din aceeaşi comună Curăţele. După obţinerea licenţei, preotul Corbu a slujit la Bazosul Nou (1942-1947), Variaş (1947-1951), Boineşti-Oaş (1951-1952) şi din nou la Variaş, până la arestare. La 3 mai 1955, Securitatea reuşeşte să-l aresteze pe mult-căutatul Vasile Giurgiu. În urma unor anchete cumplite, în care au fost implicaţi şi alţi susţinători ai rezistenţei anticomuniste bihorene, Securitatea ajunge să-i aresteze, la 16 iulie 1955, pe cei doi preoţi. Florin Lazea şi Octavian Corbu au fost incluşi într-un lot al sprijinitorilor rezistenţei şi condamnaţi prin Sentinţa nr. 136 din 18 aprilie 1956 a Tribunalului Militar Oradea, pentru "omisiune la denunţ", primul primind cinci ani, iar al doilea trei ani "închisoare corecţională". Însă, datorită Decretului 421/1955, cei doi au beneficiat de graţiere. Preotul Vasile Giurgiu a fost inclus într-un alt lot şi condamnat prin Sentinţa nr. 1372 din 9 august 1957 a Tribunalului Militar Cluj, pentru "acte de teroare", primind 20 ani "temniţă grea", cea precedentă fiind anulată. Părintele Giurgiu a cunoscut universul concentraţionar de la Oradea, Aiud (iulie şi noiembrie 1956, 1959, 1963), Gherla (iunie 1957) şi Ostrov (din octombrie 1963). A prestat muncă obligatorie la Aiud (1963) - 101 zile şi la Ostrov în 1963 - 50 de zile şi în 1964 - 104 zile. A fost eliberat de la Ostrov la 3 august 1964. Ulterior, a fost reîncadrat în slujirea altarului la Parohia Pietroasa, jud. Bihor. Părintele Octavian Corbu a fost reîncadrat la Bâta-Lipova (1956-1959), la Pustiniş, jud. Timiş (1959-1974), apoi a fost transferat în Capitală.