Preoţi dobrogeni în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 14 Martie 2013

La puţin timp după instalarea regimului democrat-popular, organele de represiune au trecut la o amplă campanie de lichidare a celor care se organizaseră în grupuri armate anticomuniste. Au fost arestaţi numeroşi dobrogeni numai pentru faptul că ajutaseră cu alimente şi medicamente pe cei care luptau cu arma în mână împotriva comunismului. Astfel, numeroase loturi de inculpaţi au primit ani grei de puşcărie. În anul 1951, Securitatea continua să aresteze mulţi alţi suspecţi de activitate anticomunistă, printre aceştia aflându-se absolvenţii de Teologie sau preoţii: Filimon Bolocan, Emil Oprişan, Stelian Popescu, Teodor Samoilă şi Ion Vasiliu, majoritatea din Cernavodă sau împrejurimi. Primul dintre aceştia, Filimon Bolocan, născut la 22 noiembrie 1907, în Dumitrofca, jud. Ismail, a fost hirotonit preot după absolvirea Seminarului Teologic de opt ani. La cedarea Basarabiei din 1940, preotul Bolocan s-a refugiat în ţară, slujind mai întâi la Abrud, jud. Constanţa, apoi la Saligny, de unde la 11 septembrie 1951 a fost arestat de Securitate. Emil Oprişan, născut la 24 aprilie 1914, la Ostrov, jud. Constanţa, era licenţiat în Teologie şi urmase doi ani la Facultatea de Drept. După 1945 a ocupat postul de director al Şcolii de Cântăreţi de la Cernavodă şi de preot la Cernavodă, de unde, la 22 septembrie 1951, a fost arestat de Securitate. Stelian Popescu, născut la 22 octombrie 1907, în Perieţi, jud. Ialomiţa, urmase şcoala primară din Reviga, apoi Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti (1928) şi Teologia la Bucureşti şi Cernăuţi. În perioada mai 1929 - septembrie 1940 a slujit ca preot în Silistra, a fost profesor de religie la liceele de fete şi băieţi din aceeaşi localitate, iar între februarie 1938 şi septembrie 1940, protoiereu de Silistra. Între 1937 şi 1939, părintele Popescu a fost directorul ziarului „Graiul neamului”, gazetă la care colaborau preoţi, intelectuali din diferite domenii. La cedarea Cadrilaterului a fost nevoit să se refugieze în ţară, fiind numit preot la Constanţa şi chiar protoiereu timp de patru ani. A fost arestat în noaptea de 5 spre 6 iunie 1951. Teodor Samoilă, născut la 18 mai 1908, în Osmanu, jud. Brăila, era absolvent al Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi (1929) şi al facultăţilor de Teologie din Cernăuţi (1935) şi de Drept (1945). Din 1929 a slujit la Parohia Pantelimonul de Sus, jud. Constanţa, pentru ca, din 1935, să figureze la Cernavodă. A fost arestat la 25 august 1951. Ion Vasiliu, născut la 1 aprilie 1911, în Dorobanţu, jud. Constanţa, era licenţiat în Teologie. La data arestării, 11 septembrie 1951, părintele Vasiliu slujea la Cernavodă.

Iniţial, organele de Securitate au considerat că aceşti preoţi au legătură cu mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Dobrogea, însă de-a lungul a câteva luni de anchete s-a constatat că unii dintre aceştia aveau cunoştinţă de aşa-zisa organizaţie subversivă „Partidul Socialist Creştin”, iniţiat de profesorul Lazăr Ştefănescu. Acesta fusese deputat în Marea Adunare Naţională în legislatura începută în octombrie 1946 şi avea legături cu ministrul cultelor Stanciu Stoian şi cu Mihai Ralea. Acest partid fusese constituit ca o alternativă politică la o eventuală schimbare de regim. Toate legăturile din această perioadă ale lui Lazăr Ştefănescu, inclusiv cele de rudenie, erau considerate de Securitate ca tatonări pentru închegarea unui front anticomunist, în care figurau şi numele preoţilor Teodor Samoilă şi Ion Vasiliu. Ceilalţi preoţi erau consideraţi de organele anchetatoare ca membri sau susţinători ai Mişcării Naţionale de Rezistenţă din Dobrogea. În consecinţă, Securitatea i-a inclus pe aceşti cinci preoţi într-un lot de 22 de inculpaţi, din diverse categorii profesionale. De asemenea, pentru a păstra aparenţa legalităţii, abia la 28 februarie 1952, acestora li se eliberau mandate de arestare. Peste o lună, toţi aceştia urmau să fie înaintaţi Tribunalului Militar Constanţa.