Preotul Amos Florea în temniţa comunistă

S-a născut la 11 noiembrie 1889, în familia preotului Nicolae Florea, din Rişca, judeţul Hunedoara. Între 1897 şi 1901, a urmat şcoala primară din Ţebea, apoi din Brad, iar ciclul liceal l-a făcut la Beiuş (1902-1906) şi la Braşov (1906-1910). În 1911 s-a înscris la Institutul Teologic de la Arad, iar din 1912 a urmat cursurile teologice la Sibiu. În 1915 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Prăvăleni, comuna Vaţa de Jos, judeţul Hunedoara. Aici, părintele Florea a ridicat în 1927 o biserică din lemn, având ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae, în formă de navă, cu absida altarului decroşată şi poligonală, cu o turlă clopotniţă deasupra pronaosului şi un pridvor supralărgit în părţile de sud şi vest. Un an mai târziu, părintele Florea a fost numit la Parohia Rişca, astăzi în localitatea Baia de Criş, judeţul Hunedoara. A fost un apropiat al păstoriţilor săi, în evidenţele Jandarmeriei figurând ca un slujitor "conştiincios" şi "stimat de credincioşi". Potrivit documentelor de arhivă, părintele Florea era rudă cu Horia Sima, cunoscut lider legionar din părţile Caransebeşului. Acesta din urmă se pare că l-a atras pe părintele nostru să activeze în Mişcarea legionară încă din 1935, mai ales ca şef de plasă la Baia de Criş. După rebeliunea din ianuarie 1941, părintele Florea a înţeles eşecul guvernării legionare, înţelegând să nu se mai implice şi să nu mai activeze politic. După instalarea regimului comunist, părintele Florea a intrat în vizorul organelor de represiune, astfel încât la 14 aprilie 1952 a fost arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Hunedoara, apoi din Deva (mai-iunie 1952). A fost acuzat de "activitate intensă contra clasei muncitoare" dusă în perioada interbelică, prevăzută ca infracţiune în codul penal comunist. Totuşi, deoarece nu au existat declaraţii şi probe în arhivă care să-l acuze, autorităţile comuniste au decis în ianuarie 1953 să-l trimită în detenţie administrativă pentru 60 de luni, perioadă în care să presteze muncă obligatorie. Din cauza sănătăţii şubrede, cu toate că o perioadă de timp fusese internat la spitalul-penitenciar Văcăreşti, la centrul de triere din Bucureşti s-a decis eliberarea lui din data de 7 august 1953.