Preotul Filaret Bojescu sub persecuţia comunistă
S-a născut la 13 octombrie 1912, în oraşul bucovinean Rădăuţi. Iniţial el a avut numele Francisc Haas, pe care şi l-a schimbat în anul 1947, în circumstanţe dificile. După cele patru clase primare, a urmat liceul din Rădăuţi, apoi Seminarul Teologic Romano-Catolic din Bucureşti (1929-1936). Pentru abateri de la regulamentul şcolii a fost exclus din seminar de directorul Anton Durcovici, apoi excomunicat de către Arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti Alexandru Cisar. Dorind foarte mult să slujească lui Dumnezeu, tânărul Haas şi-a îndreptat paşii către Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Cernăuţi, în timpul studiilor primeşte botezul confesiunii ortodoxe, iar în 1940 obţine licenţa în teologie. La 30 septembrie 1940 este hirotonit preot de Mitropolitul Nicolae Bălan pe seama Parohiei Socet din judeţul Hunedoara. În martie 1943 se transferă la Parohia Putila, judeţul Storojineţ, unde slujeşte până în martie 1944. La retragere este evacuat la Lugoj, apoi, din ordinul autorităţilor române, se întoarce la Putila fără familie, pentru a sluji în continuare. La 23 august 1944 este din nou evacuat, de data aceasta de către armata germană, care în septembrie acelaşi an îl internează în lagărul Neumarkt din Bavaria. Primeşte acte de identitate şi este trimis să muncească la Hof, Koburg, apoi la Dresda. Cu ajutorul mitropolitului ortodox rus din Germania, la 25 decembrie 1944 primeşte acordul autorităţilor germane de a ieşi din lagăr şi a sluji în biserica românească din Dresda. Tot lângă acest oraş se aflau evacuate mama şi sora sa. După bombardamentul aliat din februarie 1945 asupra Dresdei, preotul Haas este internat din nou în lagăr. Este eliberat la 7 mai 1945, la sosirea trupelor sovietice. În septembrie 1945 se întoarce în ţară, pentru ca în perioada decembrie 1945 - martie 1946 să slujească la Bătrâna, lângă Dobra, judeţul Hunedoara. În circumstanţele deportării germanilor transilvăneni în Uniunea Sovietică, preotul Haas îşi schimbă oficial identitatea în Filaret Bojescu, luându-şi numele de familie după cel al mamei sale. În august 1953 este numit preot la Leleşe, judeţul Hunedoara. Un an mai târziu este abordat de cantonierul CFR Simion Miclea, care îi vorbeşte de existenţa Organizaţiei „Garda albă“ şi îi înmânează moneda cu însemnul mişcării anticomuniste. Din acest motiv, la 28 octombrie 1958 este arestat de Securitate şi anchetat la Deva. Este acuzat de implicare în Organizaţia „Garda albă“ şi inclus în lotul nr. 3, alături de preotul Gheorghe Tarcea şi alţi 23 de inculpaţi. Prin Sentinţa nr. 20 din 15 ianuarie 1959 a Tribunalului Militar Cluj este condamnat la muncă silnică pe viaţă, pentru infracţiunea de „crimă de insurecţie armată“. Prin Decretul nr. 5 din 1963 al Consiliului de stat al Marii Adunări Naţionale i se comută pedeapsa la 25 de ani muncă silnică. A cunoscut penitenciarele de la Deva, Jilava (iulie 1959), Galaţi (decembrie 1959), Botoşani (noiembrie 1960) şi Gherla (septembrie 1962). A fost eliberat la 30 iulie 1964 din Penitenciarul Gherla. A revenit în slujire la Leleşe, cu satele Cerişor, Runcu Mare şi Poiana.