Preotul Florea Mureşan, la Parohia Suciu de Sus din Maramureş

În 1952 începea calvarul pentru Florea Mureşan, unul dintre preoţii ortodocşi de seamă din oraşul Cluj.

Se remarcase prin râvna slujirii autentice a altarului, prin cuvânt de folos pentru sufletele pe care le avea în păstorire şi prin preocupările culturale. Toate aceste calităţi l-au adus în conflict inevitabil cu autorităţile comuniste, care în perioada 1952 - 1953 l-au trimis în detenţie administrativă la Canal. Dar această experienţă carcerală l-a marcat profund pe părintele Florea Mureşan, care în rugăciunile sale a promis că, dacă va supravieţui, va ridica un altar Domnului în semn de laudă şi mulţumire. După eliberarea din 1953, părintele a fost refuzat la reîncadrarea în Cluj. A primit o parohie la Suciu de Sus, jud. Maramureş. Dar a avut şansa să-şi îndeplinească promisiunea, în locul numit "Breaza" ridicând un schit în numele Sfintei Treimi. Râvna sa pentru slujirea autentică a altarului a atras mulţimile dornice după vindecarea sufletului, ceea ce pentru regim constituia deja o problemă. Măsurile luate de autorităţile statului nu au întârziat să apară, în noaptea de 11 spre 12 iunie 1958 părintele fiind arestat din nou. I-au fost confiscate cărţile, socotite "mistice", a fost acuzat de "propagandă duşmănoasă", a fost umilit şi obligat să-şi ducă în spate "materialele delicte", în doi saci pe care i-a cărat spre culmea Brezei, în timp ce era biciuit. A fost condamnat la ani grei de închisoare şi trimis la Aiud, în 1961 trecând în ceata drepţilor.