Preotul Gheorghe Iordan din Bârlad, în temniţa comunistă
S-a născut la 9 aprilie 1913 în familia unor oameni simpli din satul Igeşti, localitatea Blăgeşti, judeţul Vaslui. După şcoala primară din satul natal (1923-1927), tânărul Iordan a urmat Seminarul Teologic din Ismail (1927-1934), respectiv Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1934-1938). La 3 mai 1940 primeşte darul diaconiei pe seama Mănăstirii Adam, din judeţul Tutova.
În timpul studenţiei este atras de lozincile Mişcării Legionare, încât în 1935 participă ca voluntar în tabăra de muncă de la Schineni, comuna Murgeni, judeţul Vaslui, la construirea unui pod. Nu aderă însă la Mişcarea Legionară. Pentru a obţine salarizarea ca diacon de la Ministerul Cultelor, în toamna anului 1940 intră în rândurile Mişcării Legionare. Chiar şi aşa, postul său de diacon avea să fie bugetat abia la 1 noiembrie 1941. La 15 septembrie 1942 este numit preot la Parohia Căueşti, judeţul Iaşi, unde slujeşte până la 1 august 1947, când se transferă la Biserica Domnească din Bârlad, iar de la 1 noiembrie 1947, la Parohia „Sfântul Ioan” din acelaşi oraş.
Inevitabil, intră în atenţia organelor de Securitate, mai ales pentru faptul că avea aderenţă la credincioşi. La 24 ianuarie 1952 este denunţat de un informator al Securităţii că, înainte de 1944, ar fi activat în Frăţiile de Cruce şi într-o tabără legionară. Din aceste motive, la 15 aprilie 1952 este arestat de Securitate. Arestarea s-a petrecut în contextul reţinerilor efectuate de Securitate în rândurile foştilor şefi de sectoare legionare. Or, părintele Iordan nu fusese şef de sector legionar. Însă doi „martori” vor susţine în anchetă că părintele a deţinut o astfel de funcţie. În schimb, părintele Iordan a negat în tot timpul anchetei că ar fi activat în Mişcarea Legionară. De altfel, interogatoriile consemnate care i s-au luat sunt scurte şi, practic, fără conţinut. La acuzaţiile formulate în anchetă s-a adăugat fapta de deţinere a unei broşuri găsite la percheziţia domiciliară, cu titlul „Prin acest semn vei învinge! [cruce]”, scrisă de preotul Dumitru Ştefănescu, care conţinea câteva pasaje antisovietice. Cartea fusese procurată de preotul Iordan din vremea parohiatului la Căueşti. În consecinţă, prin Decizia Ministerului Afacerilor Interne nr. 700 din 14 august 1952, părintele Iordan a fost trimis în detenţie administrativă în colonie de muncă pentru o perioadă de 24 de luni.
Părintele Iordan a cunoscut Centrul de Triere Bucureşti (noiembrie 1952) şi coloniile de muncă de la Galeşu (ianuarie 1953) şi Oneşti (august 1953). A fost eliberat la 7 mai 1954 din colonia Oneşti.