Preotul Gheorghe Tarcea

A fost unul dintre slujitorii reprezentativi din Hunedoara, ţinutul său natal. După Primul Război Mondial, unde luptase în Galiţia, în armata austriacă, Gheorghe Tarcea urmează cursurile Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu, în 1929, fiind hirotonit preot.

Conştient pentru misiunea sa în faţa lui Dumnezeu, slujeşte în mai multe parohii hunedorene, unde duce o susţinută activitate pastorală şi misionară, sfinţeşte troiţe (Răcăştia şi Buituri), organizează o cantină pentru muncitorii siderurgişti cu venituri scăzute, activează ca profesor pentru mai multe discipline la Şcoala centrală de stat din Hunedoara. După 1945 cunoaşte persecuţia comunistă, în 1945 fiind trimis în lagăr, iar între 1950 şi 1956 în domiciliu obligatoriu la Răchitoasa (Bărăgan), unde ridică o biserică pentru cei deportaţi. În 1958 este arestat din nou, acuzat pentru activitatea anticomunistă şi condamnat la temniţă grea pe viaţă. La 30 septembrie 1963, aflat în Penitenciarul Aiud, trece în lumea drepţilor.