Preotul Ioan Gh. Sârbu sub persecuţia comunistă
S-a născut la 13 septembrie 1913, într-o familie de agricultori din localitatea gorjeană Schela. După absolvirea seminarului teologic de gradul II, în 1934 tânărul Sârbu a primit darul preoţiei, iar mai apoi a fost numit preot ajutător la Parohia Bălceşti, județul Gorj. Aici a slujit până în 1942, după care, timp de doi ani, a fost preot la Parohia Brătuia. Obţinerea licenţei în teologie i-a permis ca în 1944 să se transfere la Parohia Ciocadia (astăzi în localitatea Bengeşti-Ciocadia, județul Gorj). După 1948, părintele Sârbu a intrat în vizorul organelor de represiune. În documentele Securităţii se invocă lapidar un trecut legionar al părintelui Sârbu din perioada guvernării legionare (septembrie 1940-ianuarie 1941) şi din care nu reiese un activism politic relevant. Cu toate acestea, la 19 iulie 1952 părintele era reţinut de Securitate şi, prin Decizia MAI nr. 677/1952, trimis în colonie de muncă pentru o perioadă de 24 luni. A cunoscut coloniile de la: Valea Neagră (ianuarie 1953), Borzeşti (august 1953) şi Oneşti (martie 1954). A fost eliberat la 1 iulie 1954, pentru a fi trimis, conform Ordinului MAI nr. 5130 din 18 iunie 1954, într-un domiciliu obligatoriu de 12 luni la Lăteşti, în Bărăgan. Aici a lucrat pe şantierul de construcţii de la Feteşti-Gară, iar în localitatea de domiciliu a ridicat o biserică, după cum aflăm dintr-un referat al Securităţii din 7 mai 1955: „În comuna Lăteşti, de la venirea lui, a făcut biserica prin care a răspândit misticismul fanatic, în urma cărui fapt s-au lansat către populaţie, în preajma zilei de 1 mai, biletele cu caracter mistico-religios, în care caută a sustrage oamenii de la procesul muncilor agricole şi contra inundaţiilor, în concluzie, contra sarcinilor trasate de partid”. Organele de represiune încercau să-l găsească vinovat pentru răspândirea acestor bilete numite „Lanţul Sfântului Anton”. Deşi un ofiţer de Securitate scrie într-o rezoluţie că părintele Sârbu nu are nici o legatură cu răspândirea biletelor, se propune prelungirea domiciliului cu 36 luni. La puţin timp, prin Decizia MAI nr. 5790 din 20 iunie 1955, părintelui Sârbu i se prelungea domiciliul obligatoriu cu 24 luni. După doi ani, într-un referat al Securităţii, despre părintele Sârbu se arăta că „are legături cu elemente legionare suspecte şi lansează zvonuri în urma audierii postului de radio Europa Liberă. În consecinţă, se cerea prelungirea domiciliului cu alte 24 luni. În rezoluţie, colonelul Gheorghe Pintilie, ministrul adjunct al Afacerilor Interne, a trecut numărul 36 peste cel de 24 luni. Câteva luni mai târziu, părintelui i se respinge cererea de „învoire” pentru a merge acasă să-şi revadă familia, inclusiv fetiţa bolnavă. Ba mai mult, prin Ordinul MAI nr. 10.030 din 26 august 1958 este trimis pentru 36 luni în lagăr de muncă cu începere de la data de 12 septembrie 1958. În 1961, prin Ordinul MAI nr. 10.094 i se prelungeşte termenul cu alte 36 luni. Cunoaşte arestul Securităţii din Constanţa şi lagărele de muncă de la Culmea (1959) şi Periprava (octombrie 1959). Este eliberat la 9 mai 1964 din lagărul de la Periprava. I se interzice să se stabilească la fiul său în Bucureşti, pentru a se îngriji de sănătate. Cu greu reuşeşte ca începând cu data de 1 iulie 1965 să obţină în slujire Parohia Moşteni-Dobroteşti (astăzi în comuna Călugăreni, județul Giurgiu).