Preotul Metodie Popescu, luptătorul împotriva sectarismului

A fost unul dintre preoţii de referinţă din Teleormanul interbelic, alături de Ioan Popescu-Băldescu, martirul de la canal. După Războiul de Reîntregire, fenomenul sectar luase o amploare fără precedent, iar părintele Metodie a fost printre cei mai perseverenţi clerici români interbelici care au luptat pentru diminuarea acestui val distructiv la adresa Bisericii. Plecat în slujirea altarului de la o parohie mică din Teleorman, după 1935, părintele a slujit la Parohia "Sf. Haralambie" din Turnu Măgurele, a fost protopop de Teleorman şi profesor la Şcoala de Cântăreţi "Macarie Ieromonahul". Activitatea sa pastoral-misionară s-a desfăşurat în direcţia înfiinţării de cămine parohiale în care să se organizeze şcoli catehetice şi biblioteci; a organizat şedinţe periodice cu preoţii şi conferinţe cu profesori teologi de la Bucureşti; a implicat tineretul în activităţi cultural-religioase, mai ales în coruri parohiale; a editat un buletin religios. Activitatea sa misionară a intrat în atenţia autorităţilor comuniste, care la 15 august 1952 l-au reţinut şi trimis în detenţie la canal. A supravieţuit regimului de tortură de la canal, ulterior slujind până la moarte.