Preotul Nicolae Iulian Nicoară slujeşte în ceruri

Miercuri, 19 iunie 2013, vrednicul preot Nicolae Iulian Nicoară a fost prohodit la biserica pe care a ctitorit-o, cu hramul „Schimbarea la Faţă“, din cartierul reşiţean Govândari.

Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, înconjurat de un sobor de preoţi din mai multe eparhii din ţară, în prezenţa unei mulţimi de credincioşi a săvârşit slujba de prohodire a celui care a fost preotul Nicolae Iulian Nicoară, parohul Bisericii „Schimbarea la Faţă“ din Reşiţa. După oficierea rânduielii prohodului, protopopul Reşiţei, Petru Berbentia, a evidenţiat momentele importante din viaţa răposatului, precum şi activitatea preoţească în parohiile pe care le-a păstorit. Din partea preoţilor protopopiatului a fost adus un omagiu de către părintele protosinghel Casian Ruşeţ, secretar eparhial şi responsabil din partea Centrului eparhial pentru Protopopiatul Reşiţa. Un cuvânt de ultim omagiu a fost transmis din partea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Nicolae al Banatului, de către părintele Ionel Popescu, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Timişoarei şi fost coleg cu adormitul în Domnul. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de către Preasfinţitul Episcop Lucian, care a transmis gândurile de preţuire şi recunoştinţă faţă de moştenirea spirituală, misionară şi administrativă pe care preotul Nicolae Nicoară a lăsat-o Bisericii lui Hristos. Preasfinţia Sa a amintit că viaţa şi activitatea sa dinamică rămân un îndemn pentru toţi slujitorii altarului, iar familia pe care şi-a clădit-o cu mult devotament şi răbdare este semnul biruinţei vieţii sale. Înainte de a fi depus în mormântul pregătit în curtea bisericii pe care a zidit-o din temelii, părintele Nicolae Nicoară a înconjurat pentru ultima dată lăcaşul de rugăciune, însoţit de colegi şi de mulţimea de credincioşi care l-au iubit şi apreciat. Părintele Nicolae Iulian Nicoară a trecut la Domnul în dimineaţa zilei de 17 iunie 2013, în urma unor afecţiuni cardiace, care s-au acutizat în ultima perioadă. Sfinţia Sa a suferit două intervenţii chirurgicale, după care inima i-a cedat. Sfinţia Sa a văzut lumina soarelui la data de 5 aprilie 1955 în localitatea Rusca Montană, judeţul Caraş-Severin. A urmat şcoala generală din localitate, iar între anii 1970 şi 1975 a urmat cursurile Seminarului Teologic „Episcop Ioan Popasu“ din Caransebeş. A efectuat stagiul militar, termen redus, în localitatea Sfântul Gheorghe, la vânători de munte, apoi între anii 1976 şi 1980 a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu. La data de 7 aprilie 1981 s-a căsătorit cu Ana Nicoară, soţie devotată cu care a avut doi copii, Mihai şi Gabriel. A fost hirotonit preot la data de 28 februarie 1982, iar la 14 martie acelaşi an a fost instalat în Parohia Bocşa Montană, unde şi-a desfăşurat activitatea cu mult tact pastoral până în anul 1996. Începând cu anul 1996 a fost transferat prin concurs în municipiul Reşiţa, cu misiunea de a construi o nouă biserică în cartierul Govândari. La data de 13 noiembrie 2011 şi-a văzut visul împlinit, deoarece biserica cu hramurile „Schimbarea la Faţă“ şi „Sfântul Ioan Gură de Aur“, din cartierul reşiţean Govândari, în prezenţa unei mulţimi impresionante de credincioşi, a fost târnosită de către IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, alături de Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, de Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, şi Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei. De-a lungul rodnicei sale activităţi în ogorul Domnului, a primit distincţiile de sachelar, iconom şi iconom stavrofor. Totodată, cu prilejul sfinţirii bisericii pe care a ctitorit-o a primit din partea chiriarhului Ordinul eparhial „Crucea Episcop Elie Miron Cristea“ clasa a II-a pentru clerici. Acum, în zilele trecerii sale la veşnicia cea nestricăcioasă, unde slujeşte Liturghia cea fără de otpust, cele mai grăitoare cuvinte sunt ale Sfântului Apostol Pavel către ucenicul său Timotei: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui“ (II Tim. 4, 7-8).

Dumnezeu să-l odihnească în pace cu drepţii Săi!