Preotul Nicolae S. Marinescu în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 23 Decembrie 2011

S-a născut la 17 aprilie 1907, într-o familie de credincioşi ortodocşi din localitatea prahoveană Ariceştii-Rahtivani. După obţinerea licenţei în teologie la Facultatea din Bucureşti, a fost hirotonit preot. La instalarea regimului comunist în România, părintele Marinescu era paroh în comuna dâmboviţeană I. L. Caragiale. La sfârşitul anilor '50, acţiunea de "socializare a agriculturii" încă nu se finalizase în această localitate, fiind ţărani care refuzau să intre în gospodăria colectivă. Pentru autorităţile statului, responsabil de această situaţie era considerat preotul Marinescu, care din faţa altarului predica neîncrederea în iniţiativa statului şi nu înţelegea că trebuie să-i încurajeze pe credincioşi să muncească în timpul sărbătorilor religioase. În consecinţă, la 21 august 1958, Securitatea a trecut la măsuri represive, prin arestarea a 11 persoane, implicate în diferite activităţi parohiale, şi a preotului Nicolae Marinescu. Alături de ceilalţi arestaţi, părintele a fost încarcerat la Securitatea din Târgovişte, apoi la Ploieşti, unde timp de jumătate de an a fost anchetat. A fost acuzat de răspândirea de "zvonuri alarmiste", de încurajarea ţăranilor de a nu se înscrie sau chiar să iasă din GAC, că prin predici spune credincioşilor că regimul nu va dura. A fost judecat şi condamnat, alături de ceilalţi arestaţi, prin Sentinţa nr. 520 din 19 mai 1959 de către Tribunalul Militar Bucureşti, la nouă ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". A fost purtat prin penitenciarele de la Jilava (1959), Aiud (1958, 1963-1964), Gherla (1960-1962) şi trimis în lagărele de muncă de la Giurgeni (1962), Salcia şi Ostrov (1960-1961). A fost eliberat la 13 aprilie 1964 din Penitenciarul Aiud.