Preotul sibian Ioan Beju, în temniţa comunistă
S-a născut la 27 octombrie 1906, în localitatea Apoldul de Jos, judeţul Sibiu. A urmat şcoala primară confesională din satul natal, Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1919-1927), apoi Facultatea de Teologie (1928-1932) şi Seminarul Pedagogic (1932), ambele din Cernăuţi. În timpul studenţiei din capitala Bucovinei a fost un membru activ al Societăţii literare „Arboroasa”.
Ulterior, între 1940 și 1944 a urmat Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii din Cluj, aflată în refugiu la Sibiu. A absolvit cursuri de biblioteconomie la Sibiu şi muzeografie la Bucureşti.
La 14 august 1933 a fost hirotonit ca preot misionar, mai apoi, între 1936 și 1938, slujind la Parohia Topârcea din Ocna Sibiului. A fost profesor suplinitor de religie la Liceul „Sfântul Nicolae” din Gheorghieni (1932-1936), apoi la liceele de fete „Domniţa Ileana” şi comercial din Sibiu (1936-1937). Ca titular a predat disciplina religie la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1937-1948). A fost secretar al Despărţământului Astra-Sibiu (1938-1944), director al căminelor culturale din Sibiu (1938-1939) şi secretar al Asociaţiei profesorilor secundari din Sibiu şi judeţul Sibiu (1938-1945). Totodată, a colaborat la câteva periodice din epocă, precum: „Gazeta Ciucului” din Gheorghieni, „Telegraful Român”, „Revista Teologică” şi „Acţiunea” din Sibiu. Pe motiv că salvase câteva volume de la epurarea ordonată de autorităţile procomuniste, în 1946 este reţinut pentru două luni de Siguranţa Sibiu şi suspendat de la catedră. Între februarie și septembrie 1947 este din nou reţinut şi internat în „lagărele” de la Văcăreşti şi Piteşti. Măsura autorităţilor va fi fost probabil în legătură cu apartenenţa părintelui Beju la PNŢ, în contextul arestării liderilor ţărănişti, dar şi pentru relaţia apropiată pe care o avea cu Mitropolitul Nicolae Bălan.
După scoaterea religiei din şcoli, părintele Beju a fost numit bibliotecar-şef la Biblioteca mitropolitană din Sibiu. La 15 august 1952 este arestat a treia oară şi trimis în detenţie administrativă. A cunoscut colonia de muncă de la Valea Neagră (ianuarie 1953) şi Centrul de Triere de la Bucureşti-Văcăreşti (iulie 1953). Despre perioada în care părintele Beju a fost în detenţie avem mărturia memorialistului Ion Cârja, care l-a întâlnit la Canal: „Părintele Ioan Beju de la Mitropolia Ortodoxă a Ardealului din Sibiu, care este unul dintre proaspeţii pietrari, îşi aflase un adăpost şi un loc în apropierea colibei mele. Părintele Beju era un bărbat înalt, manierat, prudent în relaţii şi mai ales rezervat la vorbă, ceea ce îi dădea un aer posomorât ori de câte ori te uitai la el. Dar faţa preotului se lumina când îi vorbeai şi mai cu seamă când abordai o discuţie liberă, de orice natură ar fi fost, dar care să nu fi apărut susceptibilă de duble sau multiple interpretări”.
Declarat „inapt pentru muncă”, la 10 august 1953 este eliberat. A revenit la rolul său de temeluitor al Bibliotecii mitropolitane, dedicându-se întru totul acestei misiuni. Între 1965 şi 1975, până la pensionare, a fost director al acestei biblioteci. În 1965 a fost numit protopop, iar trei ani mai târziu hirotesit iconom stavrofor.