Prezentare de carte: „Biserica şi viaţa religioasă în vremea lui Manuel I Comnenul (1143-1180)“

Apărută în anul 2008, la Editura TRINITAS a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, lucrarea Biserica şi viaţa religioasă în vremea lui Manuel I Comnenul (1143-1180), având-o ca autor pe Florina Mureşan, a fost susţinută iniţial ca teză de doctorat în Teologie ortodoxă, specializarea Bizantinologie, sub îndrumarea ştiinţifică a profesorului Emilian Popescu. Editarea acestei lucrări a fost făcută sub auspiciile ştiinţifice ale Institutului de Arheologie al Academiei Române, filiala Iaşi, şi cu sprijinul Agenţiei Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică.

Publicarea acestei cărţi în cadrul editurii mitropolitane de la Iaşi este deosebit de semnificativă. Mai întâi, pentru faptul că e o lucrare de istorie eclezială şi, în al doilea rând, pentru că este o carte de cultură teologică. Meritul principal al acestei lucrări este acela că aduce la suprafaţă documente şi informaţii inedite care aruncă o lumină nouă asupra înţelegerii vieţii bisericeşti din perioada împăratului bizantin Manuel I Comnenul. Din acest punct de vedere, cartea este una tehnică, adresată în principal cercetătorilor, doctoranzi sau simpli studenţi, preocupaţi de is-toria Imperiului Bizantin. Eleganta expunere a autoarei face ca lucrarea să poată fi citită cu egală satisfacţie şi interes de către publicul larg. Interesul celor din urmă este dat de faptul că această carte este o valoroasă frescă a uneia dintre cele mai interesante perioade ale istoriei acestui imperiu şi, totodată, un portret pertinent al unuia dintre cei mai străluciţi basilei bizantini. Ceea ce pare a fi o caracteristică a Imperiului Bizantin este faptul că politica acestuia a avut puternice accente teocratice, împăratul fiind perceput, de obicei, ca apostol pentru treburile lumeşti, adică un garant al prezervării dreptei credinţe ortodoxe în lume. Această mentalitate dădea o importanţă, aş spune, eclezială foarte mare împăratului, motiv pentru care sunt dese situaţiile în care figura acestuia capătă accente puternice în raport cu patriarhul, autoritatea supremă, alături de sinod, în treburile interne ale Bisericii. Acesta este motivul pentru care autoarea acestei cărţi prezintă, în primul capitol, raportul dintre Biserică şi Statul bizantin, ilustrat în perioada împăratului Manuel I Comnenul. Mai există un aspect important al acestei perioade: acum se înregistrează o bogată efervescenţă a mişcărilor schismatice (bogomilii) sau eretice (cazul lui Soterichos Panteugenes), acest fapt dând un rol aparte împăratului în misiunea lui de apărare a Bisericii. De aici, o serie de „politici“ imperiale, convocări de sinoade, cu scopul de a susţine Ortodoxia. O anumită efervescenţă spirituală se înregistrează, în această perioadă, în viaţa monahală şi, de asemenea, în manifestările evlaviei creştine. Dacă în mănăstiri are loc o serie de manifestări discontinue în raport cu epoca macedoneană, cum e cazul sistemului charisticariatului, care presupunea o încercare de reformare a vieţii mănăstireşti, în viaţa cotidiană creştină se observă o anume intensificare a practicii procesiunilor cu sfinte moaşte sau a pelerinajelor, la care luau parte de la oamenii simpli, până la cei mai importanţi reprezentanţi ai conducerii statului, familia imperială şi marii demnitari. Un capitol important al acestei sinteze este dedicat relaţiilor cu alte grupări creştine (latini, armeni, sirieni) sau cu cele necreştine (musulmani şi evrei) aflate pe teritoriul bizantin, împăratul Manuel I Comnenul fiind recunoscut ca unul dintre cei mai activi basilei promotori ai unirii cu Roma. Nu sunt neglijate, de asemenea, influenţele în plan artistic al acestor efervescenţe spirituale, observabile în nenumăratele monumente rămase din perioada respectivă. Toate aceste dimensiuni alternative ale vieţii religioase şi culturale indică faptul că perioada în care a domnit împăratul Manuel I Comnenul (1143-1180) a însemnat pentru istoria Imperiului Bizantin o epocă de frământări, dar şi de bogate contribuţii spirituale şi artistice, ce au făcut ca acest interval de timp să rămână în memoria urmaşilor drept unul dintre cele mai fascinante momente din istoria unicului imperiu teocratic, Imperiul Bizantin. Mulţimea surselor bibliografice, a notelor de subsol, precum şi a ilustraţiilor de la sfârşitul volumului face din prezenta apariţie nu doar o sinteză valoroasă, ci o adevărată enciclopedie a vieţii bizantine din secolul al XII-lea, ce obligă la lectură pe toţi cei care aspiră la o solidă cultură generală.