Prezentare de carte: Iertarea, meşteşugul bucuriei

Cu binecuvântarea IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a apărut la Editura Doxologia volumul al II-lea al scrierii „Meşteşugul bucuriei“ a maicii Siluana Vlad.

Într-o lume caracterizată de o tendinţă evidentă de individualizare, de izolare şi deresponsabilizare, ce riscă să devină un simplu spaţiu al difuzării şi consumului de informaţie, dialogul creştin iniţiat prin intermediul conferinţelor duhovniceşti pune pe oameni în comuniune cu Biserica şi cu adevărul mântuitor al ei. Tocmai acest lucru l-a urmărit autoarea: să sădească în sufletele creştinilor prezenţi la aceste întâlniri duhovniceşti sentimentul încrederii şi siguranţei în lucrarea lui Dumnezeu în viaţa lor. Şi pentru ca această realitate ontologică, a prezenţei harului lui Dumnezeu în fiecare dintre noi, să fie şi mai clar subliniată, maica Siluana ne propune nouă, cititorilor, continuarea acestor dialoguri, de data aceasta în spaţiul nostru privat, acasă, cu noi înşine, în spaţiul cel de taină al sufletului nostru, la umbra învăţăturilor Sfintei Scripturi, a Sfinţilor Părinţi şi a rugăciunii Bisericii. Aşa cum ne-a obişnuit deja prin scrierile sale, maica Siluana Vlad se remarcă şi în volumul de faţă printr-un energic optimism duhovnicesc, surprinzând pe cititor prin atitudinea cu care abordează suferinţa, necazurile şi problemele cotidiene, fără ca acesta să simtă din partea autoarei vreo tendinţă de indiferenţă sau de superficialitate. Adeseori, omul experimentează suferinţa ca pe un rău, neîncrezător de faptul că, prin puterea harului sfânt, încercarea poate fi şansa de reîntoarcere fiinţială a sa spre Dumnezeu. Înţelese în acest sens, pozitiv, încercările devin „locuri de întâlnire cu Hristos“, mijloace de înviere a bucuriei sfinte în sufletele noastre. Bucuria duhovnicească nu este un sentiment, nu este satisfacţie, plăcere, amuzament sau o simplă senzaţie de mulţumire. Nu este o lucrare a afectivităţii noastre, ci „o roadă a Duhului“, adică o lucrare a Duhului Sfânt în duhul nostru. Maica Siluana nu ne vorbeşte ideatic despre bucurie, ci doreşte să ne descopere, cu fiecare rând în parte pe care îl citim, „meşteşugul bucuriei“. Nu un meşteşug al vreunui iscusit artizan, ci unul accesibil fiecăruia. Învăţând meşteşugul bucuriei, învăţăm să ne cunoaştem pe noi. Ne descoperim pe noi înşine, ne zărim propria statură duhovnicească, aflăm ce vom deveni prin harul lui Dumnezeu. Şi, pentru că orice meşter îşi are propria taină după care lucrează, maica Siluana Vlad ne împărtăşeşte cheia bucuriei: iertarea, întrucât iertarea este meşteşugul bucuriei. Prin cuvintele sale, maica Siluana Vlad ne încredinţează de faptul că bucuria este o stare de linişte ce ni se înfăţişează liturgic, o vocaţie mereu actuală a Bisericii.