Prezenţe academice ardelene în Banat
Preotul şi profesorul de teologie Liviu Stan, unul dintre cei mai prolifici autori din teologia românească a secolului XX, a lăsat posterităţii o impresionantă operă. Contribuţiile sale ştiinţifice au îmbogăţit literatura teologică românească, mai ales disciplina dreptului canonic ortodox, în cadrul căreia a deschis noi perspective de orientare şi cercetare.
Specialiştii sunt unanim de acord că teologul Liviu Stan „a susţinut, adâncit şi justificat punctul de vedere ortodox în tratarea tuturor problemelor pe care le-a abordat în scrisul său, afirmându-l cu temeiuri încă nerevelate până la vremea sa“ (preotul profesor Liviu Stan, în revista „Biserica Ortodoxă Română“, an XCI, nr. 3-5 (martie-mai) 1973, p. 479).
Fiind profesor de drept canonic la şcolile superioare de teologie de la Sibiu şi Bucureşti, publicaţiile sale au fost cu preponderenţă îndreptate spre editurile şi periodicele bisericeşti din acele oraşe, însă câteva studii au fost publicate şi în revistele mitropolitane de la Iaşi, Craiova şi Timişoara, apărute după instaurarea regimului comunist în România. Publicaţiile bisericeşti tradiţionale din Banat au fost desfiinţate în jurul anului 1948, însă, până la această dată, ele consemnează câteva scrieri ale teologului Liviu Stan. Pentru că numărul lor este redus, în prezentul studiu au fost introduse şi recenziile făcute de preoţii bănăţeni sau de preofesorii de teologie de la Caransebeş la valoroasele lucrări de drept bisericesc scrise de reputatul preot profesor.
Pornind în ordine cronologică, prima publicaţie din Banat care conţine o recenzie la lucrarea lui Liviu Stan, Ontologia Juris, apărută la Sibiu în 1943, este revista timişoreană Biserica Bănăţeană, organul oficial de presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Timişoarei. Recenzia este semnată cu iniţialele I.P. (Ioan Petreuţă) şi este publicată într-un număr apărut în noiembrie 1943. Recenzentul atrage atenţia că Ontologia Juris este o operă de filosofie a dreptului din perspectivă creştină. Fără a intra în polemică sau în alte disertaţii ştiinţifice, autorul recenziei semnalează şi o afirmaţie discutabilă din acest tratat de filosofie a dreptului, aceea că omul în starea de perfecţiune originară nu avea religie (Ontologia Juris, p. 196).
Cea de-a doua semnalare a teologului Liviu Stan în Banat s-a făcut tot printr-o recenzie semnată de preotul Petru Rezuş, profesor la Academia Teologică din Caransebeş şi redactorul publicaţiei Altarul Banatului, revistă ctitorită de episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului în anul 1944. Petru Rezuş prezintă din nou în spaţiul bănăţean, de această dată la Caransebeş, lucrarea Ontologia Juris. Este o recenzie mai completă decât cea apărută la Timişoara şi, prin forma şi conţinutul ei, răspunde mai amănunţit exigenţelor unei prezentări de carte. Informaţiile despre autor sunt sumare; se aminteşte doar că este profesor la Sibiu şi autor de lucrări de drept canonic.
Următoarea scriere este tot o recenzie, de această dată semnată de Liviu Stan, publicată în nou-înfiinţata revistă Altarul Banatului. Recenzia prezintă cartea Antropologia Paulină, tipărită la Sibiu în anul 1941, scrisă de diaconul profesor Grigorie T. Marcu.
Întru început, Liviu Stan remarcă părerile pozitive ale specialiştilor în studii biblice despre lucrarea profesorului sibian, în special aprecierile mentorului ştiinţific al lui Grigorie Marcu, preotul profesor dr. Vasile Gheorghiu, cel care o viaţă întreagă a slujit Facultatea de Teologie din Cernăuţi ca profesor de studiul Noului Testament. Motivaţia prezentată de Liviu Stan pentru întocmirea recenziei a fost sinceră şi colegială. Grigorie Marcu este catalogat drept „iscusit alcătuitor“, „un om dăruit de Dumnezeu cu darul scrisului frumos“, „scriitor“ şi „literat autentic, care-şi pune talentul cu toată jertfelnicia în slujba Celui ce i l-a dat“. Liviu Stan accentuează faptul că autorul Antropologiei pauline spune lucruri frumoase, într-un limbaj elevat, numindu-l „meşterul potrivirii cuvântului pe făptura gândului“. Scrierile biblice din limba română au dobândit astfel o fineţe şi un stil aparte, care acordă cuvântul Scripturii cu exigenţele unui studiu ştiinţific. Pe lângă limbaj, este apreciată bogăţia de informaţie care nu rămâne „monumentală magazie de ştiinţă aridă“, ci se împărtăşeşte în mod viu cititorilor.
Foaia Diecezană, organul oficial de presă al Episcopiei Caransebeşului şi publicaţie cu tradiţie din anul 1886, adăposteşte în paginile ei o altă recenzie. Profesorul caransebeşean Ioan Bulea scrie la începutul anului 1946 o recenzie la cartea Sfinţii Români a preotului dr. Liviu Stan, lucrare apărută la Sibiu. După o trecere în revistă a lucrării lui Petru Rezuş, Aghiologia Ortodoxă, care prezintă fundamentele dogmatice ale sfinţeniei, şi a lucrării profesorului Nicolae Popescu Prahova intitulată Canonizarea în Biserica Ortodoxă, unde se pomenesc câţiva sfinţi ai românilor, în frunte cu Constantin Brâncoveanu, profesorul Ioan Bulea vorbeşte despre conţinutul cărţii, dar mai ales despre importanţa subiectului. Consideră lucrarea lui Liviu Stan ca o completare firească a istoriografiei existente în problema canonizării sfinţilor români şi aşteaptă din partea Bisericii Ortodoxe Române canonizarea propriilor sfinţi, lucru cerut de altfel şi de autorul cărţii.
Pentru aceeaşi lucrare, respectiv Sfinţii români, oraşul Caransebeş a înregistrat o prezentare mai amplă şi în paginile revistei Altarul Banatului, sub condeiul redactorului Petru Rezuş. Meritul incontestabil al acestei lucrări constă, în accepţia lui Petru Rezuş, în reactualizarea memoriei sfinţilor români în conştiinţa contemporaneităţii şi în deschiderea unui drum cert pentru alcătuirea unei lucrări de aghiologie românească, întreprindere pe care Liviu Stan a şi anunţat-o în cuvântul introductiv.
Foaia Diecezană consemnează în acelaşi an, 1946, un omagiu la împlinirea vârstei de 60 de ani adresat de Liviu Stan episcopului diecezan de la Caransebeş, Veniamin Nistor. Acesta, înainte de a fi ales episcop la Caransebeş, a activat în cadrul Administraţiei eparhiale de la Sibiu şi a avut bune colaborări cu profesorii Academiei Teologice Andreiene.
Cu acest material omagial, apariţiile savantului Liviu Stan sau scrierile despre lucrările lui au încetat pentru mulţi ani în Banat. Abia în anul 1963, revista mitropolitană bănăţeană Mitropolia Banatului îi publică un ultim studiu intitulat „Sfântul Munte şi Atanasie Atonitul“. Studiul din revista Mitropoliei Banatului aduce în discuţie importanţa pe care o poartă pentru Ortodoxie Sfântul Munte Athos, apoi prezintă date despre Sfântul Atanasie Atonitul.
Chiar dacă profesorul de teologie Liviu Stan a fost prezent sporadic în publicaţiile bisericeşti bănăţene, mai ales sub forma unor prezentări a valoroasei sale opere, lucru de înţeles, având în vedere că a activat în cele mai importante două centre universitare teologice româneşti, rânduiala lui Dumnezeu şi împrejurările vieţii au făcut ca ilustrul teolog-canonist să-şi doarmă somnul veşnic în Lugoj, una dintre cele mai reprezentative localităţi ale Banatului. Mitropolia Banatului titra în primul său număr din anul 1973: „Pr. prof. dr. Liviu Stan, în urma unei boli necruţătoare, a decedat la începutul lunii aprilie a.c. După împlinirea tuturor celor de cuviinţă la Bucureşti, trupul neînsufleţit al regretatului dascăl de teologie a fost adus spre înhumare în cripta familială din cimitirul Parohiei Lugoj“ (Mitropolia Banatului, anul XXIII, nr. 1-3/1973, p. 556). (Pr. dr. Daniel Alic)