Prietenia, valoare de nepreţuit a tânărului creştin

Am ajuns să amintim des despre prieteni, dar vorbim rar despre prietenie; ne plângem des despre trădările celor pe care, până mai ieri, îi numeam prieteni, dar întoarcem într-o clipă spatele celor care ne-au fost ani de-a rândul alături. Nu, nu despre prietenie vom vorbi, ci despre cum ne influenţează viaţa şi atitudinea cei care fac parte din cercul nostru de prieteni. Tocmai pentru că părerile sunt împărţite, iar argumentele sunt dintre cele mai diverse, discuţia despre cum îţi influenţează prietenii viaţa este interesantă şi constructivă, în acelaşi timp, deschizând posibilitatea unor noi abordări şi dezbateri.

Discuţia despre cercul de prieteni ne-a convins, o dată în plus, că pentru mulţi tineri prietenii sunt foarte importanţi şi pot avea o puternică influenţă asupra deciziilor pe care aceştia le iau în diferite momente. Măsura în care prietenii te ajută să iei decizii bune sau greşite, te determină să fii mai bun sau te influenţează în rău este o altă discuţie interesantă. În ambele cazuri, concluzia este aceeaşi - cercul sau grupul de prieteni este omniprezent în viaţa unui tânăr, înlocuind adesea prietenia şi protecţia părinţilor, sfatul preotului sau al profesorului de la şcoală şi orice părere "autorizată" venită din mediul oficial al familiei, comunităţii, şcolii. De câte ori nu am auzit fraza: "Mama mi-a spus cutare lucru sau profesorul m-a sfătuit să fac aşa... dar am vorbit cu prietenul meu X şi voi face aşa!" Pentru raţiunea încă necoaptă în focul experienţei de viaţă a unui tânăr, părerea prietenilor este superioară oricărei păreri venite de la familie sau profesori şi tocmai de aceea calitatea prietenilor este esenţială în formarea şi drumul pe care îl urmează acel tânăr. Valoarea prietenilor stă în calitatea umană, nu în numărul lor În marea lor majoritate, tinerii sunt conştienţi de influenţa pe care prietenii o exercită asupra lor. "Am avut probleme din cauza unor persoane pe care eu le consideram în acel moment cele mai bune prietene; nu am ajuns să fac lucruri rele, dar a trebuit să plătesc pentru nişte greşeli de care nu eram vinovată, iar persoanele respective nu şi-au asumat vina şi atunci am văzut cu cine am de-a face şi am renunţat la prietenia lor. Prietenul la nevoie se cunoaşte, nu? Atunci le-am cunoscut, dar trebuie să recunosc că la vârsta noastră nu avem experienţa şi maturitatea să recunoaştem adevăraţii prieteni şi tocmai de aceea ar fi bine să ascultăm şi sfatul celor din jur şi mai ales al persoanelor de care suntem siguri că nu ne-ar face vreodată rău, în speţă, părinţii. Şi cred că şi prietenii ar trebui să se comporte ca nişte părinţi, mai ales dacă sunt mai mari, să le pese de tine, să te ajute atunci când ai nevoie şi mai ales să fie întotdeauna sinceri, aşa cum sunt părinţii", ne-a mărturisit Florina, elevă în clasa a X-a a Grupului Şcolar "Nichita Stănescu" din Bucureşti. Şi Marius crede că prietenii trebuie să fie foarte apropiaţi, în special de preocupări comune, iar sinceritatea este punctul forte într-o prietenie. "Prietenii adevăraţi sunt puţini. Nu te poţi lăuda că ai zeci sau sute de prieteni. Eu sunt la o clasă de informatică şi sunt pasionat de calculatoare, la fel ca mulţi colegi şi prieteni de-ai mei, stăm foarte mult timp pe diverse reţele de socializare, unde am cunoscut mulţi oameni, cu unii m-am şi întâlnit, iar cu alţii vorbesc zilnic, asta nu înseamnă că suntem prieteni. Amici am mulţi, prieteni, patru-cinci, dar buni, cu doi am copilărit aici, în cartier, în Titan, ne ştim de o viaţă, cum se spune, şi nu ne-am despărţit până acum. Ne spunem de toate, mergem cu bicicletele în parc, părinţii se cunosc, se vizitează, sunt şi ei prieteni şi asta ne-a ajutat mult". Prieteni "la pachet", fapte pe măsură Oamenii pe care îi întâlneşti şi care ajung să-ţi fie prieteni te influenţează, de cele mai multe ori, fără să îţi dai seama. "Avantajul nostru, ca studenţi, este că nu depindem de cineva şi mai ales nu suntem închişi într-un cerc restrâns, fapt care se va întâmpla în momentul în care ne vom angaja şi vom lucra zilnic cam cu aceleaşi persoane. Asta nu înseamnă că, dintre colegii de birou, 90% trebuie să-ţi fie prieteni, cu mulţi vom avea doar relaţii profesionale, dar am exemplul fratelui meu mai mare, care s-a schimbat mult, din păcate în rău, de când s-a angajat într-o firmă. Şi-a schimbat majoritatea prietenilor, colegii de serviciu devenindu-i cei mai apropiaţi, şi se învârte în acelaşi cerc de prieteni. Sunt oameni inteligenţi care muncesc mult, dar şi "relaxarea" e pe măsură: după serviciu ies la o bere, fratele meu a început să fumeze mult, merg la sfârşit de săptămână la munte şi cel mai rău este că, în ciuda vârstei suficient de mature (toţi au peste 30 de ani), nici unul dintre ei nu se gândeşte să-şi întemeieze o familie, sunt mai independenţi, poate chiar libertini din acest punct de vedere. Ceea ce vreau să spun este că nu întotdeauna ai posibilitatea să îţi alegi prietenii, sunt cazuri în care aceştia vin "la pachet", cu serviciul, cu actuala soţie şi nu întotdeauna noul cerc de prieteni are şi o influenţă bună asupra ta", ne-a mărturisit Dan Iftimie, student la Politehnica bucureşteană. Curajul trierii cercului de prieteni "Cel mai rău şi mai primejdios este să îţi faci prieteni de conjunctură", crede Elena Popescu, studentă în ultimul an la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice. "Mă împrietenesc cu X pentru că are o funcţie importantă, cu Y sunt prietenă pentru că am fost colege în liceu şi ne sunăm de cinci ori pe săptămână, cu altcineva, pentru că este fiica bunilor vecini ai părinţilor mei, aici este greşeala, nu ne gândim că prietenii trebuie să aibă afinităţi, preferinţe, principii comune şi ne trezim că avem mulţi prieteni, doar de conjunctură, oameni pe care nu te poţi baza şi care te mai trag şi în jos, prin comportament, prin proastele obiceiuri pe care le au sau, mai rău, în loc să fie alături de tine în momente critice, dificile, ei nu fac decât să te descurajeze şi să pună paie pe foc în loc să caute soluţii şi să aplaneze conflictele. Trebuie să ai acel moment de luciditate şi să vezi cine îţi sunt prietenii! Şi să analizezi simplu: câţi din cei pe care tu îi consideri prieteni te ajută să te dezvolţi personal, te susţin necondiţionat, îţi dau un sfat bun şi câţi te trag în jos şi nu faci decât să pierzi timpul în compania lor! Şi atunci să tragi linie şi să scazi numărul adevăraţilor prieteni şi aceştia să îţi rămână în inimă şi la ei să nu renunţi şi mai ales să nu îi dezamăgeşti vreodată." "Prietenia este închisoarea sufletului de bună-voie în trup străin" - Dimitrie Cantemir "Cum spunea şi Nichita Stănescu, "prietenii mei nu sunt mulţi, dar sunt nenumăraţi". Poţi să ai mulţi prieteni şi să fie cu totul speciali şi tocmai acest fapt să îi facă şi acceptaţi, şi bine primiţi în viaţa ta. Un prieten adevărat se găseşte extrem de greu. "Prietenul nu iubeşte prietenul, ci obiectivul prieteniei", spunea Platon, şi nu cercul de prieteni are cea mai mare influenţă asupra unei persoane, ci persoana îşi alege prietenii în funcţie de personalitatea sa, ceea ce înseamnă că aici intervin influenţe din ambele părţi. Cercul de prieteni ajută adesea la susţinerea morală a individului, a tonusului ridicat şi a bunei dispoziţii. Dar, din păcate, tot adesea "obiectivul prieteniei" ajunge să fie mai important în zilele noastre decât prietenia în sine sau decât persoana care ţi-e prietenă. Cercul de prieteni este şi în funcţie de vârstă. Cu cât eşti mai tânăr, cu atât acesta este mai numeros şi persoanele din el păstrează prietenia mai mult timp. Pe măsură ce timpul trece şi priorităţile fiecărei persoane se schimbă, cercul de prieteni se restrânge sau chiar se "dizolvă". Majoritatea cazurilor rămân cu mai puţini prieteni, însă tot îi au; nu se poate trăi fără. Omul este în primul rând fiinţă socială şi are nevoie de prietenie", ne-a declarat Carina Arapu, studentă la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei.