Prima denie din Postul Mare la paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”

În cea de a cincea săptămână din Postul Sfintelor Paști, miercuri, 17 aprilie 2024, Înaltprea­sfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit slujba Deniei Canonului Mare la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” - Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, în cadrul căreia a citit în întregime Canonul de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul.

În cuvântul despre miercurea din săptămâna a 5-a din Marele Post, postat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înalt­preasfințitul Părinte Calinic a adus în atenție roadele pocăinței, evocând viața sfinților din Vechiul și din Noul Testament, exemple demne de urmat și în zilele noastre, pocăinţa presupunând o înnoire permanentă a vieţii.

„Pocăinţa este un fel de negociere a omului cu Dumnezeu pentru viaţa de veci. Căderea şi ridicarea lui David au presupus o dublă pocăinţă. Numai că David nu s-a rezumat la o pocăinţă de moment, ci a stăruit în ea. Mărturie în acest sens stă Psalmul 50, ce cuprinde mărturisirea sinceră a păcatelor sale şi care, de-a lungul timpului, a devenit un adevărat îndreptar de pocăinţă. Un alt exemplu de pocăinţă îl constituie regele Manase, care a făcut astfel de urâciuni, mai rele decât tot ce au făcut Amoreii care au fost înainte de el, şi a vârât pe Iuda în păcat cu idolii lui. (IV Regi 21, 11). Însă, mărturisindu-se şi smerindu-se, a fost reprimit în rândul celor plăcuţi lui Dumnezeu. Iată ce spune Cartea a doua a Cronicilor: Iar dacă s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit şi i-a ascultat rugăciunea lui şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în regatul său. Şi a cunoscut Manase că Domnul este Dumnezeul Cel adevărat. (II Paralipomena 33, 13). De asemenea, şi locuitorii cetăţii Ninive, devenită centru al nelegiuirilor, avertizaţi fiind de prorocul Iona despre iminenta lor pedeapsă, au părăsit toate obiceiurile cele rele. Ba, mai mult, auzind de urgia lui Dumnezeu care îi aştepta, au adăugat pocăinţei îmbrăcarea în sac şi presărarea de cenuşă pe capetele lor. Şi Noul Testament este bogat în modele de pocăinţă, pe care Sfântul Andrei Criteanul, în finalul Canonului Mare, le sintetizează astfel: Ca tâlharul strig Ţie: pomeneşte-mă! Ca Petru plâng cu amar: iartă-mă, Mântuitorule! Strig ca vameşul, lăcrimez ca păcătoasa. Primeşte-mi tânguirea, ca oarecând pe a cananeencei. Cananeencei şi eu urmând, strig: miluieşte-mă, Fiul lui David! Mă ating de poală ca (femeia) cea căreia-i curgea sânge; plâng ca Marta şi ca Maria pentru Lazăr. Alabastru cu lacrimi turnând pe capul Tău, Mântuitorule, ca nişte mir, strig ca păcătoasa care cerea milă; rugăciune aduc şi cer să iau iertare”.

Astăzi, Înaltpreasfinția Sa a săvârșit Liturghia Darurilor înainte sfințite la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” - Catedrala Arhiepiscopală din Suceava.

La finalul slujbei, arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al eparhiei, a citit predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, în cadrul căreia au fost aduse în atenție detalii despre perioada alcătuirii canonului, fiind rezumate totodată cele nouă cântări sau pesne cuprinse în acesta.