Prima zi a Canonului Mare la Reşedinţa Patriarhală
În prima săptămână din Postul Mare, la mănăstirile şi parohiile ortodoxe se săvârșește rânduiala Pavecerniței Mari, în cadrul căreia se citește câte o parte din Canonul Mare al Sfântului Andrei Criteanul, numit și „Canonul de pocăință”. La Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, această rânduială specială a fost săvârşită în prima zi a Postului Sfintelor Paşti de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Părintele Patriarh Daniel a citit prima parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, după care a urmat rânduiala Pavecerniței Mari. În cuvântul de învăţătură, Patriarhul României a vorbit despre semnificaţiile duhovniceşti ale primei săptămâni a Postului Mare: „Este o săptămână cu un post aspru şi cu o intensitate a pocăinţei deosebită, încât această primă săptămână din Postul Sfintelor Paşti este numită în Tradiţia Bisericii noastre şi «săptămâna curată», adică a luptei de curăţire a credinciosului de patimi şi de păcate prin pocăinţă, prin recunoaşterea faptului că a greşit mult, dar şi prin exprimarea dorinţei de a se ridica şi de a înainta duhovniceşte spre marea sărbătoare a Învierii Domnului”, a spus Preafericirea Sa.
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a reliefat faptul că întreaga perioadă a Postului Mare este o şcoală a pocăinţei. „Această practică de postire înseamnă un început abrupt de luptă cu păcatul, cu patimile şi, mai ales, ceea ce contează foarte mult este faptul că postul aspru susţine rugăciunea smerită. Când omul nu mănâncă nimic şi nu bea nimic în timpul zilei, ci doar se roagă, rugăciunea lui devine mai smerită şi în acelaşi timp mai fierbinte, pentru că este o rugăciune de cerere de iertare de păcate”. Preafericirea Sa a subliniat apoi că întreg Canonul Sfântului Andrei Criteanul, ce conţine 250 de strofe, este un îndemn la pocăinţă: „În el se arată cum oameni care au greşit şi s-au pocăit au primit mântuirea, iar cei ce au greşit şi nu s-au pocăit au pierdut-o”.
Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, o şcoală a pocăinţei
De asemenea, Preafericirea Sa a explicat rugăciunea „Doamne şi Stăpânul vieţii mele”. „Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este în ea însăşi o şcoală a pocăinţei. Aceasta are trei părţi, iar în prima parte se cere ca Dumnezeu să-i dăruiască credinciosului care se roagă îndepărtarea duhurilor care strică, deteriorează sau întunecă chipul lui Dumnezeu din om. Duhurile acestea sunt patimi ale sufletului omenesc ce se arată mai întâi prin trândăvie. De aceea, se cere: «Duhul trândăviei nu mi-l da mie», adică îndepărtează-l de la mine. După aceea, se cere ca duhul grijii de multe lucruri trecătoare să fie îndepărtat din viaţa omului, apoi duhul iubirii de stăpânire, adică de a domina, de asemenea, este alungat prin această rugăciune. În cele din urmă, duhul vorbirii deşarte, adică al vorbirii fără rost, al vorbirii fără un scop edificator, în care nu este lăudat Dumnezeu, este alungat prin această rugăciune”, a precizat Părintele Patriarh Daniel.
Celor patru duhuri sau patimi le corespund în a doua parte a rugăciunii Sfântului Efrem Sirul patru virtuţi. „Cele patru patimi sunt combătute sau înlocuite cu patru virtuţi numite: duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei. Astfel, în locul patimilor se aşază virtuţile. Acestea ne arată că Sfântul Efrem Sirul a cunoscut bine nu doar Sfânta Scriptură, ci şi lupta duhovnicească a omului cu patimile şi în acelaşi timp biruinţa asupra patimilor (...). Partea a treia a rugăciunii este un rezumat în care se cere ca omul să-şi vadă propriile lui greşeli şi să nu-l judece pe semenul sau aproapele său”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este însoţită de trei metanii mari şi de 12 metanii mici, în timpul cărora se rosteşte în taină câte un stih. „Primul stih este: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului» - cerere inspirată din rugăciunea vameşului. Al doilea stih este: «Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul» - cerere inspirată din rugăciunea leprosului. Al treilea stih este: «Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă» - cerere inspirată din rugăciunea psalmistului, iar al patrulea stih: «Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă» - o cerere inspirată din rugăciunea fiului risipitor. Prin aceasta noi înmulţim formele de manifestare a cererilor de iertare şi de curăţire, de ridicare şi de vindecare sufletească”, a explicat Patriarhul României.
Totodată, Părintele Patriarh Daniel a vorbit şi despre pocăinţă ca cerere de iertare şi de vindecare. „Cerem lui Dumnezeu să ne ajute să împlinim voia Lui. Când omul păcătuieşte, nu încalcă o regulă exterioară lui, ci se răneşte sufleteşte, se îmbolnăveşte, după cum spuneau Sfinţii Părinţi de la Sinodul al 6-lea Ecumenic de la Trulan din anul 692, că păcatul este o boală a sufletului, iar pocăinţa este vindecare, este o tămăduire a sufletului. Această perspectivă a pocăinţei, ca vindecare, ca îndreptare, ca ridicare, străbate întreaga perioadă a Postului Sfintelor Paşti. În mod deosebit învăţăm că în această perioadă de pocăinţă postul susţine rugăciunea. Abţinerea de la alimentele de origine animală trebuie completată cu abţinerea de la păcate (...). Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată că nu este suficient să ne abţinem de la unele mâncăruri de origine animală, ci întreaga noastră făptură trebuie să fie în stare de postire, de smerenie, de căutare a sfinţeniei, de atitudine de iubire smerită faţă de Dumnezeu şi iubire milostivă faţă de aproapele”, a reliefat Preafericirea Sa.