Primul împrumut extern al României a fost făcut în 1864
Alexandru Ioan Cuza (silit să abdice la 10/11 februarie 1866) a avut mai multe încercări de a pune bazele unui sistem bancar. Chiar de la începutul domniei sale, în 1859, Cuza a urmărit realizarea unui substanţial împrumut extern, de 60.000.000 de franci, care ar fi permis înfiinţarea a două „instituţii utile”, şi anume banca de emisiune monetară şi banca funciară, ultima menită să finanţeze reforma agrară, deci împroprietărirea ţăranilor, arată istoricul Constantin C. Giurescu. Acest împrumut nu a fost finalizat. Până în 1864, au fost şi alte tentative eșuate de împrumuturi externe.
La 10 august 1864, a fost contractat primul împrumut extern al României, cu Banca Imperială Otomană şi Casa „Stern Brothers” din Londra, în valoare de 916.000 de lire sterline, cu o dobândă de 7% şi rambursabil în 22 de ani. Realizarea acestui împrumut reflecta consolidarea poziţiei statului român pe plan internaţional.
Preocupat de realizarea unei bănci naționale, la 19 octombrie 1865, Cuza acorda unui grup de capitalişti englezi concesiunea înfiinţării unei bănci de scont şi emisiune numite Banca României, cu un capital de 25.000.000 de lei, care, însă, 4 ani mai târziu, a renunţat la privilegiul emisiunii monetare, specific unei bănci naționale, devenind Bank of Roumania Ltd., potrivit bnr.ro. Banca Naţională a României a apărut abia în 1880, când preşedintele Consiliului de Miniştri, I.C. Brătianu, a depus în Parlament proiectul legii constitutive a băncii.