Priveghere în cinstea Sfinților Împărați la Catedrala Patriarhală
Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena, sunt cinstiți cu mare evlavie în fiecare an pe Colina Bucuriei, Catedrala Patriarhală fiind cea mai cunoscută ctitorie din țara noastră așezată sub ocrotirea lor. Programul liturgic prilejuit de sărbătorirea hramului istoric al sfântului lăcaș a debutat în ajun, marți, 20 mai, când Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a oficiat slujba Privegherii, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
La ceasul obișnuit al slujbei de seară, clopotele au vestit pe Colina Bucuriei începutul sărbătoririi ocrotitorilor spirituali ai Catedralei Patriarhale, Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena. Slujba Privegherii, adică Vecernia unită cu Litia, și Utrenia au fost săvârșite de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de clerici slujitori ai sfântului lăcaș.
La finalul slujbei Litiei, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a prezentat istoria sfântului lăcaș de pe Dealul Patriarhiei, zugrăvind și chipurile principalilor ctitori.
„În amintirea victoriei asupra seimenilor și dorobanților, precum și pentru a reface prestigiul domniei «greu știrbit» în împrejurările în care fusese potolită revolta acestora, Constantin Șerban și soția sa, Bălașa Doamna, au hotărât să zidească o impunătoare mănăstire în cetatea Bucureștilor, care să se apropie în măreție de ctitoria de la Curtea de Argeș a strămoșului său, Neagoe Basarab, alegând ca loc de zidire colina cea mai înaltă din București, numită atunci a Podgorenilor, de pe malul drept al Dâmboviței, în dreptul Curții Domnești. După numele ctitorului, sfântul lăcaș a fost închinat Sfinților Împărați Constantin și Elena și va domina de atunci, din înălțimea colinei, întregul oraș. (...) În anul 1925, Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rangul de Patriarhie; din acel moment, Catedrala Mitropolitană a devenit Catedrală Patriarhală, așa cum este și astăzi. Ea a devenit simbolul unității spirituale a Ortodoxiei românești, în cadrul Patriarhiei unificându-se toate formele de administrație ecleziastică din România întregită. (...) Catedrala Patriarhală, cu o istorie de peste trei secole și jumătate, a străbătut veacurile păstrând frumusețea arhitecturii și actualitatea utilității. Și astăzi, ca și în vremurile trecute, despre care ne povestesc cronicile vechi, credincioșii și locuitorii Bucureștilor, precum și mulți credincioși din țară și din afară iubesc așezământul acesta, pentru că este un loc în care istoria, arta, cultura se întrepătrund cu spiritualitatea, cu rugăciunea, cu prezența și lucrarea sfinților lui Dumnezeu”, a spus Preasfinția Sa.
În continuare, în Catedrala Patriarhală a fost oficiată slujba Utreniei, răspunsurile și cântările la strană fiind interpretate de membrii Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.