Priviţi în sus!

Nu pare să existe un precedent. La sfârșit de decembrie 2021, platforma de filme Netflix a lansat producția „Nu priviți în sus!”, care în doar câteva zile - dacă nu cumva ore - a stârnit cea mai teribilă dispută cinematografică, acoperind toată gama posibilă de opinii, de la respingere și dispreț până la admirație, fără a-i uita pe cei care, pentru că nu au apucat să-l vadă și între timp au înregistrat un tsunami de păreri pro și contra, declară că nu au de gând să-l urmărească vreodată. Un comentator nota șugubăț: „Nu l-am văzut, dar mi se pare o porcărie”. La rândul ei, compania Netflix și-a cerut ironice scuze că a tulburat mesele de Crăciun și a acceptat că, „la întrebarea dacă este un film bun sau prost, răspunsul este da”, parafrazând un vechi și celebru banc cu Radio Erevan (Zebra e albă cu dungi negre sau neagră cu dungi albe? Da).

Faza cu tulburarea nu era o exagerare, căci dezbateri aprinse au avut loc și în familie. De observat, de asemenea, că despre film au opinii radical opuse oameni care, în general, au aceleași gusturi. Explicația nu este totuși una sofisticată: oamenii au ajuns să se certe pe „Nu priviți în sus!” pentru că, înainte de-a stabili cum este, n-au încercat să cadă de acord ce este. „Unora li se pare prost pentru că n-au înțeles că nu este un film despre o cometă”, remarca sec un jurnalist.

Într-adevăr, în ciuda aparențelor, nu este un film apocaliptic. Folosește clișee ale acestui tip de producții pentru a le parodia, dar mai ales ca suport pentru obiectivul lui principal, care este acela de-a pune reflectoarele pe capacitatea nelimitată a presei de a deturna realitatea. Toți cei care au urmărit filmul din această perspectivă au remarcat asemănarea izbitoare cu ceea ce vedem la TV în această perioadă. Iar pentru cei care n-ar fi înțeles aluzia, există și scene mai clare: oamenii ies în stradă strigând că nu trebuie să-i credem pe specialiști... Pentru asta, trebuie să nu privim în sus, ca să nu vedem cometa (pandemia, poluarea, războiul, după caz) care ne cade în cap.

Ca să fie și mai clar, regizorul Adam McKay a explicat că, în această perioadă în care lumea e tot mai ireală, a vrut să creeze un amestec în care „comedia absurdă și ridicolă să trăiască imediat lângă tristețe”. Despre unul dintre finalurile filmului (căci are mai multe), cel în care protagoniștii întâmpină nenorocirea cu o rugăciune, McKay a spus: „Cred că suntem atât de obișnuiți să ne gândim la religie ca la o confesiune, iar acum a devenit o bătaie politică în țara asta. Am uitat de credința adevărată”.