Procesiune la Piatra Neamţ cu moaştele Sfântului Gheorghe

În după-amiaza zilei de duminică, 23 iunie, ca o prelungire a sărbătorii Pogorârii Sfântului Duh, credincioşii din oraşul Piatra Neamţ au început sărbătorirea ocrotitorului lor, Sfântul Ioan Botezătorul, a cărui naştere o prăznuim în ziua de 24 iunie. 

 

În acest an, această zi reprezintă o întreită sărbătoare, pe lângă Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Biserica prăznuind şi sărbătoarea închinată Sfintei Treimi, dar şi Aducerea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Cu acest prilej, în ajunul acestei sărbători, a avut loc o procesiune cu moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, aduse din parohia Feredeni, Protopopiatul Hârlău. 

 

Bucuria acestei sărbători a fost împodobită pentru numeroşii credincioşi veniţi să se închine la moaştele Sfântului Gheorghe şi de prezenţa în mijlocul lor a Înalt Preasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. După ce a fost săvârşită slujba Pavecerniţei mici unită cu Litia, s-a plecat în procesiune prin oraş. Această procesiune a fost un bun prilej pentru locuitorii oraşului Piatra Neamţ de a arăta că sunt o mare familie, dar mai ales de a arăta că ei sunt conştienţi că duminica aceasta a fost ziua Bisericii, ziua în care ea a luat naştere în chip văzut şi că ei o cinstesc după cuviinţă. Ca într-o adevărată cetate creştină, până şi poliţiştii şi şoferii de pe maşina de ambulanţă şi-au făcut semnul Sfintei Cruci atunci când mulţimea aflată în procesiune a trecut pe lângă ei. Dacă ai fi fost la procesiune, ai fi avut simţământul că totul în jurul tău este plin de Duh Sfânt. Nimic nu îndrăznea să umbrească în vreun fel bucuria creştinilor din această cetate binecuvântată.

 

În acest sens, Înalt Preasfinţitul Teofan a vorbit despre faptul că nu putem fi creştini dacă undeva înlăuntrul nostru nu se creează un locşor pentru sălăşluirea Duhului Sfânt şi despre faptul că omul este chemat să devină vas binecuvântat de Duhul Sfânt, iar el poate realiza aceasta în măsura în care este iubitor, de Dumnezeu şi de oameni, smerit, iertător, rugător şi, mai ales, în măsura în care se fereşte să judece pe cel pe care îl consideră mai prejos decât el. Înalt Preasfinţia Sa a mărturisit şi faptul că Dumnezeu ne binecuvântează cu atâtea şi atâtea daruri, parcă încăpăţânându-Se să ne iubească în ciuda multelor noastre păcate, pentru că încă mai sunt oameni sfinţi printre noi, dar şi pentru bunătatea pruncilor, pentru blândeţea bătrânilor, pentru curăţia tinerilor, pentru suspinul animalelor şi, nu în ultimul rând, pentru dragostea călugărilor de a sluji Sfânta Liturghie în fiecare zi.