Profesorul Ion Gheorghe Savin, în temniţa comunistă

A fost unul dintre profesorii reprezentativi ai Teologiei româneşti din secolul al XX-lea. Ca absolvent al Seminarului "Veniamin" şi al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, şi-a continuat studiile de specializare în teologie şi filosofie la Berlin şi Heidelberg.

A luptat în Războiul de Reîntregire, iar după unire a fost profesor de limba română şi limba germană la liceul din Bolgrad. A ocupat funcţii în Ministerul Cultelor, apoi în Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cultelor. Însă cea mai importantă activitate a depus-o ca profesor de filosofia religiei şi apologetică la facultăţile de teologie din Chişinău (1927-1941) şi din Bucureşti (1941-1947), perioadă în care a scris numeroase lucrări de filosofia religiilor, apologetică, organizarea şi funcţionarea cultelor în România, dar şi despre pericolul comunist. De fapt, ca profesor la Chişinău a combătut în termeni categorici ofensiva comunismului distructiv la adresa credinţei creştine, mai ales în contextul scandalului provocat de arestarea profesorului Petru Constantinescu Iaşi, de la Teologie Chişinău, acuzat de activitate comunistă. Pentru aceasta, la 5 mai 1950, profesorul Ion Gh. Savin a fost întemniţat în Penitenciarul Sighet cu învinuirea de "activitate intensă contra clasei muncitoare". A fost eliberat la 6 iulie 1955, trăind din ajutoarele foştilor colegi de la facultate.