Prohodirea maicii Pelaghia Tudor de la Mănăstirea Ghighiu

Stavrofora Pelaghia Tudor, stareţa Mănăstirii Ghighiu între anii 1955 şi 2008, care a trecut la Domnul la începutul săptămânii acesteia, va fi înmormântată astăzi la mănăstirea pe care a condus-o peste 50 de ani. „Legătura ei cu viaţa monahală a început printr-o mătuşă dinspre tată, monahia Haritina de la Mănăstirea Samurcăşeşti Ciorogârla, unde monahia Pelaghia venea de la vârsta de doi ani. Stătea la mătuşa ei, întrucât mama ei a fost foarte bolnavă, şi de la 7 ani nu s-a mai dus deloc în casa părintească, a rămas la mănăstire definitiv. La vârsta maturităţii a ocupat funcţia de contabil la Mănăstirea Samurcăşeşti Ciorogârla. Patriarhul Justinian Marina a propus-o ca stareţă a Mănăstirii Ghighiu, care trecea după războiul mondial printr-o perioadă foarte grea, fusese bombardată, se transformase din mănăstire de călugări în mănăstire de călugăriţe şi avea nevoie urgentă de reparaţii, de restaurare.

Cu ajutorul patriarhului şi al Arhiepiscopiei Bucureştilor a reparat cele două biserici, a curăţat pictura, a construit corpuri noi de chilii, a refăcut clopotniţa, trapeza, gospodăria şi muzeul. În timpul stăreţiei ei, mănăstirea a primit icoana Maicii Domnului din Patriarhia Antiohiei în anul 1958, numită «Siriaca», care este foarte iubită şi cinstită de credincioşi“, ne-a spus părintele Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale şi Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor.