Proiect de integrare a foştilor deţinuţi în societate

În România, gradul de recidivă este alarmant, aproximativ 80% din populaţia carcerală este constituită din recidivişti, se arată într-un sondaj al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Pentru a contracara acest grad de recidivă a foştilor deţinuţi, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în parteneriat cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Universitatea de Vest Timişoara, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative şi Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Călăraşi, implementează timp de trei ani un proiect de revenire a foştilor deţinuţi pe piaţa muncii şi integrarea lor în societate. Astfel, prin acest proiect de incluziune socială, prezentat vineri, 9 martie, se vor susţine traininguri şi activităţi de instruire pentru calificarea acestora în meserii ecologice, precum lucrător în cultura plantelor, în creşterea animalelor, muncitor constructor lemn, piatră etc., dar şi traininguri pentru integrarea lor în societate după eliberare prin stimularea talentului creativ, în scopul redobândirii încrederii în sine, sau prin dezvoltarea unei mentalităţi sănătoase asupra vieţii şi a muncii. De traininguri vor beneficia şi ofiţerii şi agenţii supraveghetori din penitenciare, prin îmbunătăţirea tehnicilor de comunicare şi a metodelor de rezolvare a unor situaţii conflictuale.

Pe lângă aceste traininguri şi activităţi de instruire, se are în vedere şi înlăturarea prejudecăţilor şi stereotipurilor ce împiedică incluziunea socială a grupurilor vulnerabile, prin intermediul unor campanii de conştientizare a fenomenului şi prin dialogul cu angajatorii din spaţiul public şi privat, parteneri sociali, reprezentanţi ai comunităţii şi alţi factori interesaţi. În seara prezentării proiectului de incluziune socială au participat şi câţiva tineri privaţi de libertate de la Penitenciarul Craiova, care, după susţinerea unui moment artistic, au mărturisit că în afara privării de libertate, cel mai greu le este când sunt copleşiţi de sentimentul singurătăţii şi al părăsirii de către cei din societate. Trebuie conştientizat că noi nu suntem în măsură să judecăm faptele foştilor deţinuţi şi, mai mult, noi vom fi judecaţi de nepăsarea noastră, de faptul că nu am cercetat pe cei întemniţaţi şi că i-am părăsit atunci când aveau cel mai mult nevoie de noi. (Ioan Buşagă)