Proiect educaţional în parteneriat cu Mănăstirea Turnu

În societate există două instituții care au ca scop, primar sau secundar, educarea populației: Școala și Biserica. Uneori, în momentele în care școala este percepută într-un mod negativ sau se fac generalizări legate de învățământ, ne aducem aminte, noi, profesorii, de cuvintele Mântuitorului: „Lăsați copiii să vină la Mine!” (Luca 18, 16). Desigur, Mântuitorul nu mai propovăduiește printre noi, S-a înălțat la ceruri. Însă învățătura Sa este tot mai aplicabilă azi. În acest spirit, de a-i aduce pe copii mai aproape de valorile autentice de modelare în spiritul tradițiilor făuritoare de oameni, ne-am concentrat pe realizarea unui proiect în parteneriat cu Mănăstirea Turnu, judeţul Prahova, și mai exact cu Centrul Cultural „Sfinții Martiri Brâncoveni”, care funcționează în interiorul aşezământului. Ideea nu a fost nouă, pentru că am mai derulat și în 2017 un proiect asemănător, părintele stareț Valentin Mâțu răspunzându-ne prompt și cu bucurie ­tuturor solicitărilor.

Proiectul s-a derulat în anul școlar 2022-2023 și s-a intitulat „Cernem valorile, păstrăm tradițiile”, implicând mai multe școli, printre care Școala Gimnazială din comuna Târgșoru Vechi, Școala Gimnazială „Platon Mocanu”, comuna Drajna de Jos, Școala Gimnazială, comuna Cerașu, Școala Gimnazială „Mihai Vodă” - Pleașa.

Argumentele care au stat la baza proiectului nostru au fost numeroase. Unul dintre ele a fost că școala este un loc al identificării reperelor pentru tinerele generaţii. Ea este un loc în care libertatea de gândire şi de simţire transcend spaţiul limitat de pereţi și ferestre. Din acest motiv, şcoala se îndreaptă către o altă instituţie care resimte aceeaşi nevoie de a-şi deschide porţile către cei care vin spre ea: Biserica.

Timpul care a trecut de la crearea unui obiect sau de la momentul în care a avut loc un eveniment este foarte important pentru că influențează modul în care percepem lucrurile. Trecerea timpului oferă perspectiva necesară pentru a da valoare unui obiect sau eveniment. El permite evitarea aprecierii unei mode trecătoare.

Patrimoniul este ceea ce stră­­moșii noștri au creat, au păstrat și au lăsat ca moștenire descendenților, uneori pentru a ne aminti despre ei și viața lor, alteori din întâmplare. Este o moștenire transmisă de la o ge­nerație la alta, iar noi toți participăm la acest proces continuu pentru că oferă valoare.

Educarea tinerei generaţii inclusiv pe linie spirituală

Educaţia non-formală, interdisciplinaritatea, educaţia integrată sunt termeni pe care-i folosim tot mai des în cadrul şcolii. Aceştia pot fi cu succes aplicaţi prin intermediul Bisericii, mai ales că scopul final este comun: educarea tinerei generaţii într-un spirit civic, moral, potrivit valorilor nestrămutate de generaţii.

Ne-am propus, prin intermediul acestui proiect, să corelăm elementele ce ţin de minte şi de trup cu unele ce ţin de suflet, toate acestea deopotrivă importante în desăvârşirea „omului” care iese din școală.

Scopul proiectului a fost crearea unei legături școală-bise­rică-comunitate locală-zone istorice în vederea aprofundării valorilor și atitudinilor întâlnite în cadrul educaţiei formale prin realizarea unor activităţi non-formale.

Obiectivele noastre au fost următoarele:

1. Realizarea educaţiei pentru toleranţă, promovarea înţelegerii şi a receptivităţii faţă de calităţile şi defectele celorlalţi, formarea calităţilor de cooperare, filantropie etc.;

2. Încurajarea elevilor din învăţământul de masă şi a cadrelor didactice de a se dedica ­activităţilor de voluntariat desfăşurate cu copii cu cerințe educaţionale speciale şi în afara prezentului program partenerial, în scopul susţinerii procesului de integrare socială şi dezvoltare educaţională;

3. Promovarea valorilor mo­ral-creştine în rândul elevilor;

4. Formarea de comportamente adecvate în receptarea valorilor religioase şi de cultură şi civilizaţie tradiţională românească;

5. Educarea unor virtuţi creştine şi cultivarea comportamentului moral-religios (să-ţi iubeşti aproapele, să faci fapte bune, să fii cinstit, modest, generos, să nu urăşti, să-L iubeşti pe Dumnezeu);

6. Realizarea unor prezentări scrise și orale în care să fie prezentate istoria unei comu­nități, locuințe, clădiri, monumente și corelarea acestora cu impor­tanța cunoașterii patrimoniului național.

Prima dintre activități s-a intitulat „Meșteșugurile - calea către liniștirea sufletului”, iar un meșter popular, în persoana domnului Constantin Ghinea, le-a prezentat copiilor de la școlile implicate în proiect necesitatea păstrării tradițiilor meș­te­șugărești și le-a făcut o demon­strație practică de realizare a unor curele de piele și a altor obiecte realizate manual din acest material. Domnul Ghinea ne-a încântat și printr-un recital la caval, instrument muzical aproape uitat. ­Copiii au realizat câte o opincuță din piele, pe care au păstrat-o ca suvenir.

Produse din natură realizate de copii

O altă activitate s-a numit „De la plante medicinale la săpun și alte produse”. Doamna Mihaela Popescu, inginer de profesie, însă cu o bogată experiență în apicultură și ce derivă din aceasta, le-a prezentat copiilor și voluntarilor prezenți o conferință cu degustare despre ceaiuri și tincturi, utilizarea plantelor medicinale ca produse naturale, între­buin­țate de om din cele mai vechi timpuri. Copiii au lucrat și au observat cum se pot obține săpunuri pe bază de plante, creându-și propriul obiect de igienă.

În luna iunie ne-am propus realizarea unei expoziții-concurs cu lucrări ale elevilor despre clădiri şi monumente din patrimoniul național. Am numit acest demers „Pecetea patrimoniului - punte între generații”. Activitatea s-a realizat sub forma unui concurs de fotografie, având ca subiect un monument, clădire, lo­cuință, meșteșug, obiect etc. Acestea trebuiau să facă parte din patrimoniul unei localități, chiar și neoficial, din patrimoniul unei familii care să reprezinte un loc deosebit pentru propunător. Din nefericire, expoziția nu a mai avut loc, deși am avut toate materialele pregătite, pentru că un incendiu devastator a distrus Sala Tronului, locul în care ne-am desfășurat mare parte din activități, chiliile și celelalte anexe. A fost mare tristețe în acea zi, mai ales că dimineața, în drumul spre școală, am văzut fum, pompieri și ambu­lanțe, un lucru deloc obișnuit în acest loc unde domnește serenitatea. Cu toate acestea, am derulat concursul, am selectat fotografiile cele mai reușite și i-am premiat pe copii.

Proiectul nu a avut sprijin guvernamental, însă la fel ca în Evanghelia înmulțirii pâinilor, au existat mereu soluții pentru cheltuielile apărute, astfel încât participanții să nu simtă nici o îngrijorare, ci numai bucurie când participă la activități. De men­ționat este că la fiecare activitate școlile s-au rulat, nu mai mult de două clase participante, pentru ca activitatea să se poată desfăşura în bune condiții.

Proiectul nu a avut neapărat un scop religios, nu a fost gândit ca o școală de cateheză, însă am avut mereu în vedere și această componentă spirituală pe care este bine să o sădim în sufletele copiilor. Credința sădește spe­ranță și, în vremuri grele, este singura care alină și dă putere omului.