Propunerea Sfântului Sinod privind ora de religie respectă decizia Curţii Constituţionale

Data: 12 Feb 2015

În cotidianul Adevărul din 12 februarie 2015 a fost publicat articolul „Tertipul prin care BOR încearcă să menţină religia obligatorie în şcoli“, în care este comentată propunerea Sfântului Sinod ca înscrierea la disciplina religie să se facă la începutul şcolarizării pe toată perioada acesteia.

Adversarii statutului orei de religie ignoră sau interpretează ten­den­ţios motivarea Curţii Cons­ti­tu­ţionale care, de fapt, a respins aproape în totalitate cererile acestora privind neconsti­tu­ţio­na­litatea prezenţei disciplinei religie în învăţământul public (punctul 2 al dispozitivului deci­ziei nr. 669 a Curţii Consti­tuţionale).

Singurul aspect modificat de către Curtea Constituţională este procedura de participare a ele­vului la ora de religie, şi anu­me, aceasta presupune o ce­rere de înscriere. În ceea ce pri­veşte celelalte aspecte legale privind importanţa şi necesitatea orei de religie, Curtea Constituţională a menţinut, motivat şi consolidat statutul acesteia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun, aflată în planul-cadru de în­vă­ţământ, obligatorie pentru  Şcoală, care trebuie să o pre­zinte în oferta educaţională a şcolii (asemenea disciplinelor limba română, matematică, istorie, geografie etc.). Prin urmare, ora de religie nu este facul­tativă pentru Şcoală, ci Şcoala trebuie să respecte sta­tutul legal al acesteia şi să creeze toate condiţiile pentru desfăşurarea ei (conform para­gra­fului 19 din motivarea De­ciziei Curţii Constitu­ţionale), iar elevul, părinţii sau tutorele acestuia solicită în mod liber înscrierea pentru studiul disciplinei religie.

Ca atare, Sfântul Sinod, prin propunerea făcută, a avut în ve­­­dere motivarea deciziei Curţii Constituţionale, care afirmă în acelaşi timp importanţa orei de religie şi libertatea elevului de-a studia disciplina religie pe bază de cerere. Se înţelege că cine s-a înscris în mod liber să urmeze studiul religiei poate fi consecvent sau in­consecvent cu această ale­gere iniţială.

Atât timp cât Constituţia României garantează dreptul la educaţie religioasă confesio­nală în şcoală, „potrivit cerin­ţelor specifice fiecărui cult“ (art. 32, alin.7), implicarea Bisericii în susţinerea orei de religie nu reprezintă o inge­rinţă în activitatea Statului, ci cooperarea acesteia cu insti­tuţiile publice (art. 29, alin. 5), pentru o formare spirituală şi socială adecvată a copiilor şi tinerilor poporului român eminamente religios.

Aşadar, Biserica apără şi pro­movează studiul religiei fiindcă este solidară cu poporul credincios. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)