„Provocările contemporane ale bioeticii“

▲ Prima conferinţă din Postul Crăciunului, organizată de Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, filiala Iaşi, l-a avut ca invitat pe prof. dr. Pavel Chirilă, profesor la Facultatea de Teologie din Craiova ▲ Acesta a vorbit studenţilor ieşeni despre bioetica laică şi cea creştină ▲ Eutanasia, transplantul de cord, transplantul de rinichi sau administrarea inconştientă a medicamentelor sunt doar câteva probleme abordate în cadrul conferinţei ▲

Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din Iaşi a organizat luni, 17 noiembrie a.c., în Aula Magna a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, prima conferinţă din Postul Crăciunului, intitulată „Provocările contemporane ale bioeticii“. Seria conferinţelor din acest post au ca temă „Demnitatea umană în învăţătura Bisericii“. Vicepreşedintele ASCOR - filiala Iaşi, Vladislav Nedelcu, l-a prezentat pe invitatul ASCOR, prof. dr. Pavel Chirilă, profesor la Facultatea de Teologie din Craiova, care, din această toamnă, susţine un curs la Secţia de Asistenţă Socială din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. Prof. dr. Pavel Chirilă a explicat în deschiderea conferinţei cu ce se ocupă bioetica laică şi cea creştină: „Bioetica s-a născut ca o ştiinţă eminamente laică; nu e o ştiinţă foarte veche, are doar câteva zeci de ani. Este o ştiinţă interdisciplinară, în sensul că se sprijină pe normele altor ştiinţe, atât pe normele epistemologice, cât şi morale şi etice. Etica stabileşte nişte principii, nişte jaloane de la care nu te poţi abate, iar morala pregăteşte şi lansează nişte norme mai concrete. Pentru că eu predau la o facultate de teologie ştiinţa boeticii, am simţit nevoia să mă informez ce înseamnă bioetica ca ştiinţă trecută prin filtrul dogmei şi moralei creştine. Mi-am dat seama că intrăm în conflict cu bioetica laică. Acest lucru se întâmplă pentru că bioetica laică foloseşte foarte frecvent noţiunea de bine, noţiunea de rău, de avantaj, de dezavantaj, dar toate aceste noţiuni nu se judecă prin prisma dogmei şi moralei creştine“. „Bioetica creştină este un act eclezial“ Bioeticii laice îi lipsesc principiile fundamentale: Sfânta Scriptură, experienţa vie a Bisericii, învăţătura Sfinţilor Părinţi. Aceştia sunt cei trei mari stâlpi pe care se sprijină bioetica religioasă creştină, a spus pr. prof. Chirilă. „Bioetica laică practică un soi de indiferentism în faţa bolnavului. Ea cercetează foarte bine relaţia interumană, raportarea unui om la alt om. Bioetica creştină, ca şi conceptul de medicină creştină, îl cercetează pe om în relaţia lui cu Dumnezeu. Bioetica creştină este un act eclezial şi are două consecinţe foarte importante: asta mă obligă să mă sfătuiesc cu cei din biserică, cei din biserică putând fi dohovnicul sau medicul meu, şi atunci actul eclezial se împlineşte. Noi avem un verset în Biblie care spune că «unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu cu ei», iar riscul de a greşi este foarte mic sau nu există“. Transplantul de cord, o dilemă pentru teologi Prof. dr. Pavel Chirilă a vorbit apoi despre transplantul de cord care se face în toată lumea, explicând că din punctul de vedere al bioeticii creştine există probleme, iar literatura patristică consideră inima centrul vieţii creştine: „Toată literatura patristică spune că, atunci când Adam a gustat, mintea lui a ieşit din inimă. Întreaga umanitate vechi-testamentară şi nou-testamentară, de atunci încoace duce un efort supraomenesc ca să readucă mintea în inimă, ceea ce este egal cu mântuirea sau cu îndumnezeirea. Ce se întâmplă cu inima donatorului? Urmează inima în noul trup sau se întoarce la Domnul Care a dat-o? Inima bolnavului primitor este decupată şi aruncată la coş sau la crematoriu. Ce se întâmplă cu sufletul lui? Rămâne asupra trupului în care urmează peste câteva secunde să vină inima sănătoasă, însoţeşte inima la coşul de gunoi sau se întoarce la Domnul Care l-a dat? Este o dilemă pentru orice teolog, iudeu sau creştin, care-şi pune probleme mult mai departe decât trupul acesta muritor. Nu am găsit răspunsuri suficiente ca să ne decidem, nici o tabără, nici în teologie şi nici în medicină“. Invitatul ASCOR a atins o altă problemă a bioeticii: transplantul de rinichi. Pavel Chirilă a spus că, în urma unor studii realizate în America, s-a dovedit că acesta face un rău mai mare donatorilor decât primitorilor. De asemenea, principiul inducţiei patogenezice este o altă problemă controversată în medicină şi bioetică, abordată de invitatul ASCOR. Improprierea morţii prin eutanasie Pavel Chirilă a continuat să explice de ce eutanasia este un păcat din punct de vedere bioetic şi teologic, făcând referire la exemple întâlnite de-a lungul vieţii, dar şi la pasaje din Biblie: „Eutanasia este un mod de a-ţi impropria pentru a doua oară moartea. Adam şi-a impropriat-o odată, în mod generic, pentru întregul neam omenesc; Hristos a venit şi a anulat-o prin Înviere. Orice intervenţie asupra vieţii, înainte de momentul hotărât de Dumnezeu, este o suprimare a şanselor de mântuire a acelui om“.