Răspundem cititorilor: Tinctura de arnică, leac sigur pentru contuzii

Andreea G., Lugoj: „Cu ce ne putem trata rapid în caz de contuzie?“

Prof. Constantin Milică: Tratamentele fitoterapeutice se execută cât mai repede posibil, folosind produse vegetale cu proprietăţi decongestive, antiinflamatoare şi sedative, care amorţesc zona lezată şi produc o vasoconstricţie locală, oprind eventualele hemoragii interne. Cea mai eficace s-a dovedit tinctura din flori de arnică (20 g flori macerate timp de 10 zile în 100 ml alcool concentrat), care se aplică sub formă de comprese reci, ţinute pe contuziile fără plagă timp de 15-20 minute în funcţie de gravitatea loviturii; la 10 ml tinctură se adaugă 100 ml apă de plumb. Efecte similare au: - compresele reci, aplicate local, cu flori de coada şoricelului (infuzie concentrată cu 2 linguri la 200 ml apă clocotită), cu efecte calmante, antiseptice şi dezinfectante; - cataplasme şi băi locale cu flori de soc (infuzie din 35-40 g la 1 litru apă clocotită şi infuzare 15-20 minute), cu efecte antiinflamatoare şi de calmare a durerilor; - herba de sulfină (infuzie din două linguri amestec la 200 ml apă clocotită; - herba de talpa gâştei (decoct din 2 linguriţe la 200 ml apă), aplicat local cu un pansament sterilizat având proprietăţi antiinflamatoare şi de cicatrizare a rănilor; - rădăcini de tătăneasă (decoct din 4-5 linguri la 250 ml apă, cu fierbere 15-20 minute într-un vas acoperit) pentru efecte decongestive în inflamaţii şi vânătăi; - comprese cu tinctură preparată din 50 g flori de arnică, 15 g flori de balsamină, 10 g flori de sunătoare, 10 g scorţişoară şi 10 g cuişoare la un litru alcool concentrat; se lasă la macerat 10 zile, se strecoară şi se aplică pe contuzie după diluare cu apă în părţi egale; - masaj pe vânătăi cu ulei de arnică, uleiuri esenţiale de lavandă, muşeţel sau năpraznic (câte 5-6 picături în 100 ml apă rece). - ungerea zonelor afectate cu alifie de cătină, gălbenele, rizomi de scipeţi şi rădăcină rasă de untul pământului. Rezultate bune se obţin după aplicarea locală a frunzelor proaspete de varză albă, spălate şi strivite pe o suprafaţă plană cu o sticlă, pentru ruperea nervurilor; după o încălzire uşoară, se aşază în 2-3 straturi pe locul dureros, fixându-se cu un bandaj, operaţie care se repetă de două ori pe zi. În mod similar se pot folosi frunze strivite de pătrunjel şi ţelină (amestecate cu untdelemn şi puţină sare), frunze strivite de asmăţui, patlagină, podbal, turiţă mare, ceapă zdrobită cu sare şi rachiu, rădăcini de gulie, cartofi raşi, partea inferioară a unei coji de banană şi pastă din făină de in amestecată cu apă şi aplicată direct pe contuzie. Pentru calmarea durerilor se aplică comprese cu apă rece (amestecată cu oţet şi sare), oţet aromat cu petale de trandafir, tinctură de iod şi apă de plumb (cu acetat şi oxid de plumb). Un procedeu rapid constă în aşezarea pe contuzie a unui obiect metalic rece. Verificată în practică a fost şi apa sedativă, obţinută dintr-un amestec de 60 g amoniac, 60 g sare marină, 10 ml alcool camforat şi un litru apă, folosită în comprese locale.