Răspunsuri duhovniceşti: „Cea mai mare milostenie a călugărilor: să fie săraci şi să se roage pentru toţi“

Cum putem să împăcăm pe cei ce sunt certaţi?

Întâi să ne rugăm pentru ei. Apoi să-i îndemnăm să se spovedească la duhovnic şi să-i sfătuim cu cuvinte din Sfânta Evanghelie să se împace, după cuvântul Domnului: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema“ (Matei 5, 9). Pe cât putem, ne străduim să facem pace, că suntem fii ai lui Dumnezeu şi purtăm în noi pacea Duhului Sfânt. Cei ce nu se împacă unii cu alţii nu se pot împărtăşi. Ce fel de milostenie trebuie să facă călugării? Călugării care au cu ce ajuta, să facă milostenie cu cei ce au nevoie de ajutor. Eu cred că mare plată au cei ce ajută pe străini şi chiar pe vrăjmaşii lor. Însă, cea mai mare milostenie a călugărilor este să fie săraci şi să se roage pentru toţi. Că zice psalmistul: „Bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea“. Cei ce au să fie ca şi cum nu ar avea nimic, iar cei ce nu au nimic, ca şi cum ar avea de toate. Mântuitorul ne învaţă: Faceţi-vă prieteni din mamona dreptăţii. Adică, de am câştigat ceva din cele ce nu sunt ale noastre să le dăm la săraci, în numele Domnului. Mare putere ale milostenia. Dar pentru călugări, mai mare este sărăcia şi rugăciunea curată. Cum să ne izbăvim de mânie? Mânia nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu, spune Sfânta Scriptură. Când te mânii, nu eşti stăpânit de Duhul lui Dumnezeu, ci eşti robit de duhul răzbunării, al mândriei şi al slavei deşarte, care te îndeamnă să nu te pocăieşti, să nu ierţi, să nu te smereşti. Să fugim de mânie şi de răzbunare şi să urmăm Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne învaţă, zicând: „Învăţaţi-vă de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre“ (Matei 11, 29). Să ne rugăm mai mult! Cum să avem permanent cugetarea morţii? Vai de acel om care va cădea în mâinile Dumnezeului Celui viu. De la o închisoare te mai scoate un avocat, dar când se va umple cupa mâniei lui Dumnezeu, unde ne vom ascunde de la faţa Lui?! Să ne aducem mereu aminte de păcatele noastre şi de ceasul Judecăţii viitoare şi în veac nu vom greşi. (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovniceşti)