Răspunsuri duhovniceşti: „Paguba pe care o suferă cineva este considerată ca o milostenie la Dumnezeu“
Când omul cade în păcate de moarte, se îndepărtează de la el harul Sfântului Botez?
Darul Sfântului Duh, care se trimite la Sfântul Botez prin lucrarea lui Dumnezeu cea atotsfinţitoare, lucrează în om după măsura credinţei lui, fiindcă el este făgăduit de Dumnezeu celor ce vor crede (Isaia 44, 3; 59, 11; Iezechiel 36, 27). Darul Sfântului Duh se dă omului care se roagă, crede în el şi se pocăieşte de păcatele sale (Luca 11, 13; Fapte 8, 15; 2, 38). Însă darul Preasfântului Duh se îndepărtează de om din cauza păcatelor sale grele. Dar dacă omul îşi cunoaşte greutatea păcatelor sale şi se va întoarce din toată inima cu credinţă tare spre Dumnezeu, atunci - prin energia lui Dumnezeu cea atotsfinţitoare - iarăşi va dobândi de la El harul Preasfântului Duh pe care l-a pierdut prin păcat. Iar de va rămâne creştinul în păcate grele şi nu se va întoarce prin pocăinţă şi fapte bune către Prea Bunul Dumnezeu, unul ca acela rămâne în osândă şi întuneric faţă de harul lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu mântuieşte cu sila pe om, că El nu este spărgător de uşi (Apoc. 3, 20).
Ce să facă cei ce au pagube în casele lor?
Cea mai folositoare rugăciune pentru cei ce au fost păgubiţi sau jefuiţi este Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina, cu o zi de post. Paguba pe care o suferă cineva este considerată ca o milostenie la Dumnezeu, ea nu este trecută cu vederea. În Biserica Ortodoxă, cel mai grabnic ajutor pentru pagube şi furturi este Sfântul Mare Mucenic Mina. De aceea, în asemenea cazuri, îi citim cu post şi evlavie acatistul. Mulţi dintre cei ce fac aceasta cu credinţă află lucrurile dispărute şi pe cei ce le-au răpit.
Cum putem dobândi mai uşor pacea inimii şi a sufletului?
Spune Sf. Isaac Sirul: „Împacă-te, omule, cu sine-ţi, şi ai împăcat cerul cu pământul!“. Sunt patru principii sau căi de a ne împăca cu noi, adică de a dobândi pacea inimii şi a sufletului, şi anume: să te mulţumeşti în viaţă cu foarte puţine dintre cele necesare vieţii; să alegi locul cel mai de jos şi să fii sub ascultare; sileşte-te să faci mai mult voia altuia decât a ta; roagă-te lui Dumnezeu să se facă întotdeauna voia Sa întru tine. De vom face acestea, vom avea pace în suflet şi mare nădejde de mântuire.
Să ne ostenim să nu ne pierdem pacea inimii, că dacă se tulbură inima omului, se tulbură toate puterile sufleteşti din om. Când avem pe Hristos în inima noastră, am împăcat cerul cu pământul, căci Hristos este „Domnul păcii“. Să cugetăm la cuvintele Sfântului Martir Papia, care, fiind aruncat în foc, pentru că nu voia să se lepede de credinţa în Hristos, zicea: „Mai tare arde inima mea pentru Hristos, decât arde focul acesta trupul meu“. (arhim. Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovniceşti, II)