Răspunsuri duhovniceşti: Să aşteptăm momentul hotărârii

Când avem de luat o hotărâre importantă, cum să ştim să alegem calea pe care Dumnezeu vrea să mergem?

Când ai mai multe posibilităţi şi urmează să alegi una, aştepţi momentul hotărârii. Eu aşa am făcut în ceea ce mă priveşte. Când am teminat Teologia, încă nu eram hotărât - deşi la 13 ani şi jumătate m-am dus să mă fac călugăr, după aceea nu mai eram hotărât - şi când m-am hotărât nu mai m-a putut opri nimeni din calea aceasta. Mitropolitul Nicolae Bălan, Dumnezeu să-l odihnească - puteţi citi aceasta în „Convorbiri duhovniceşti“, vol. I - m-a întrebat ce am de gând să fac; n-aveam ceva deosebit, şi mi-a zis: „Dar de ce nu vrei să mergi la Sâmbăta?“ Şi i-am spus: „Pentru că nu sunt hotărât.“ Când m-am dus să-i spun că m-am hotărât, mi-a spus: „Am aşteptat hotărârea asta.“ A aşteptat-o el şi am aşteptat-o şi eu, dar până când n-am fost hotărât n-am pornit. Omul simte, trebuie să simtă când se împlineşte sorocul pentru hotărârea propriu-zisă, când ajunge hotărât. Deocamdată, dacă nu ştii ce ai de făcut, faci ce faci - sigur, ai o angajare în viaţa socială, îţi împlineşti datoriile acolo - şi când va fi altfel, atunci o să fie altfel. Porneşti, pleci de acolo liniştit, fără să te gândeşti că laşi în urmă nişte lucruri… Hotărârea e deplină şi te angajează total. Până nu eşti aşa, încă nu porni, că după aceea nehotărârea te urmăreşte şi acolo unde te duci. (Duhovnici români în dialog cu tinerii, arhim. Teofil PĂRĂIAN)