Raymundo Santiago Punongbayan - Atunci când un om salvează 60.000 de semeni...
I se spunea „managerul dezastrelor”, după ce s-a dovedit extrem de util în două catastrofe, cutremurul din 1990 din Luzon și erupția vulcanului Pinatubo din anul următor. A fost directorul Institutului Filipinez de Vulcanologie și Seismologie, calitate în care, în 1991, a convins autoritățile să evacueze localitățile din preajma vulcanului (și o bază militară americană!), fiind salvată astfel viața a zeci de mii de oameni. La fel ca într-un arhicunoscut clişeu cinematografic (iată, viaţa bate filmul!), deși vulcanul dăduse semne de viață încă din martie, autoritățile ezitau, suspectând o alarmă falsă! Punongbayan, căruia experiența îi spunea ce-o să urmeze, a insistat până a obținut evacuarea, cu 48 de ore înainte de nenorocire.
La 15 iunie, Pinatubo a explodat, pierzându-și 259 m din înălțime, scuipând 10 miliarde de tone de magmă și aruncând în stratosferă mai multă materie decât erupția lui Krakatoa din 1883. Din cauza cenușii din aer, temperaturile globale au scăzut cu 0,5 grade în următorii doi ani și s-a lărgit gaura din stratul de ozon. Au murit în total 722 de oameni (unii din cauza inundațiilor cu noroi ce au urmat), care refuzaseră să plece, dar au fost salvați cel puțin 60.000. Punongbayan a pierit 14 ani mai târziu în prăbușirea unui elicopter al Crucii Roșii, aflat în misiune. Avea 67 de ani și ar fi putut să-și savureze liniștit pensia.