„Recunoştinţa este starea de sănătate sufletească a omului”
În Duminica a 29‑a după Rusalii, în bisericile ortodoxe a fost citit pasajul evanghelic de la Sfântul Evanghelist Luca, în care este relatată minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos a vindecării celor 10 leproşi (Luca 17, 12‑19). Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, în care a subliniat faptul că Evanghelia citită în cadrul Sfintei Liturghii ne arată în esenţă că recunoştinţa este firescul demnităţii omului.
Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că Evanghelia vindecării celor 10 leproşi este o lecţie a recunoştinţei pe care o primim de la smeritul samarinean: „Acest samarinean, prin smerenia şi recunoştinţa lui, este personajul care devine pentru noi un dascăl al recunoştinţei”. Preafericirea Sa a explicat motivele pentru care Mântuitorul Iisus Hristos nu i‑a vindecat direct pe cei 10 leproşi, ci i‑a trimis să se arate preoţilor (Luca 17, 14). „În primul rând, trimiţându‑i să se arate preoţilor, aşa cum poruncea cartea Leviticul, Mântuitorul arată smerenia Sa, că El nu a venit să strice Legea, ci să o respecte şi apoi să o desăvârşească. În al doilea rând, Hristos‑Domnul le oferă celor 10 leproşi, prin trimiterea la preoţi, libertatea de a fi recunoscători sau de a nu fi recunoscători. Şi, într‑adevăr, această libertate a lor s‑a manifestat în două feluri. Toţi s‑au vindecat pe cale, la scurt timp după ce s‑au despărţit de Iisus, dar nouă din cei zece care s‑au vindecat nu s‑au mai întors să‑I mulţumească lui Dumnezeu şi lui Iisus prin Care Dumnezeu a lucrat, ci s‑au grăbit să meargă să se arate preoţilor, pentru ca preoţii să constate vindecarea şi să le dea voie să se reintegreze în comunităţile din care făcuseră parte mai înainte. Unul din cei zece însă, un samarinean, îndată ce s‑a vindecat, şi‑a dat seama că Dumnezeu l‑a vindecat şi s‑a întors cu glas mare slăvindu-L pe Dumnezeu (Luca 17, 15) şi I‑a mulţumit lui Iisus”, a spus Patriarhul României.
Este firesc şi demn să mulţumim lui Dumnezeu şi oamenilor
În continuare, Părintele Patriarh Daniel a reliefat că Mântuitorul Iisus Hristos apreciază smerenia şi recunoştinţa samarineanului vindecat de lepră. „Mântuitorul Iisus Hristos, deşi nu caută laudă şi mulţumire de la oameni, totuşi ne arată că recunoştinţa, mulţumirea adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, dar şi mulţumirea adusă celor prin care Dumnezeu adesea lucrează ca să ne ajute, este o necesitate, este un act de sănătate sufletească. Este firesc şi demn să mulţumim pentru binefacerile primite de la Dumnezeu şi de la oameni şi este nefiresc, anormal şi nedemn atunci când nu mulţumim lui Dumnezeu pentru darul vieţii şi al sănătăţii şi pentru binefacerile primite de la El şi când nu mulţumim binefăcătorilor care ne‑au ajutat în viaţă în diferite momente dificile. Recunoştinţa este starea de sănătate sufletească a omului”, a arătat Preafericirea Sa.
Totodată, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat faptul că cea mai înaltă rugăciune şi acţiune a Bisericii este Dumnezeiasca Liturghie Euharistică. „În limba greacă, Euharistia înseamnă recunoştinţă sau mulţumire (...). În momentul culminant de recunoştinţă adusă lui Dumnezeu pentru întreaga creaţie şi în mod deosebit pentru Euharistia pe care ne‑a lăsat‑o Mântuitorul Iisus Hristos, ca semn suprem al iubirii Sale jertfelnice pentru noi, Biserica este conştiinţa recunoscătoare şi mulţumitoare a umanităţii pentru întreaga creaţie, pentru întreg universul şi pentru întreaga lucrare mântuitoare, vindecătoare şi sfinţitoare a lui Dumnezeu pentru omenire. Recunoştinţa sau Euharistia este cea mai demnă şi cea mai specifică pentru om lucrare pe pământ! Remarcăm faptul că uneori, chiar animalele necuvântătoare, neraţionale, au un anumit comportament de recunoştinţă (...). Pentru om, care este o fiinţă raţională şi relaţională, este firesc, sănătos şi demn ca el să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru întreaga existenţă, pentru darul vieţii şi al sănătăţii şi pentru toate binefacerile, dar şi semenilor prin care Dumnezeu lucrează”, a explicat Patriarhul României.
La final, Preafericirea Sa a mai precizat că recunoştinţa este şi un act de demnitate. „Când nu mulţumim lui Dumnezeu şi semenilor, noi ne degradăm din punct de vedere spiritual, sărăcim duhovniceşte şi ne izolăm în mulţumirea egoistă de sine şi în insensibilitatea spirituală faţă de alţii. Însă, prin recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, noi ne îmbogăţim în comuniunea de iubire şi astfel creştem duhovniceşte. De aceea, Biserica, înţelegând bine Evanghelia de astăzi, ne îndeamnă să-I mulţumim lui Dumnezeu în fiecare zi, dimineaţa, la prânz şi seara, înainte şi după masă şi în orice împrejurare şi, în acelaşi timp, ne îndeamnă să arătăm recunoştinţă faţă de părinţii noştri care ne‑au născut şi ne‑au crescut, faţă de părinţii duhovniceşti, duhovnici, dascăli, învăţători, profesori, medici şi faţă de toţi cei care ne‑au ajutat în diferite împrejurări ale vieţii. Sufletul celui care mulţumeşte lui Dumnezeu şi semenilor pentru binefacerile primite este mult mai frumos decât sufletul celui care uită să mulţumească şi profită de binele făcut lui de alţii. Omul mai smerit decât noi este superior nouă, iar omul care mulţumeşte lui Dumnezeu şi semenilor mai mult decât noi este superior nouă”, a spus Părintele Patriarh Daniel.