Recunoştinţă şi mărturisire statornică
În Duminica a 23-a după Rusalii, în bisericile ortodoxe a fost citită pericopa evanghelică a vindecării demonizatului din ţinutul gherghesenilor (Luca 8, 26-39). Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură, în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală, evidenţiind faptul că această Evanghelie ne arată iubirea milostivă a Mântuitorului Iisus Hristos, precum şi puterea Sa dumnezeiască de vindecare a oamenilor posedaţi de demoni, şi ne învaţă totodată să fim recunoscători faţă de binefacerile primite de la Dumnezeu.
Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că tocmai acel om chinuit de mulţi demoni, înstrăinat şi însingurat, a devenit centrul iubirii milostive a Domnului Iisus Hristos. De asemenea, Preafericirea Sa a explicat de ce a îngăduit Mântuitorul ca demonii să intre în turma de porci, după ce au ieşit din omul posedat. „De ce nu l-a vindecat doar alungând pe demoni? Pentru a arăta că aşa cum au pierit porcii în adâncul mării, tot aşa vor pieri şi demonii în adâncul iadului, când va fi Ziua Judecăţii de Apoi. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur arată că Mântuitorul a vrut să arate cum vor fi pedepsiţi demonii, că ei nu scapă de pedeapsă ci vor fi alungaţi şi trimişi în adâncul iadului, care a fost pregătit lor. De asemenea, Mântuitorul Iisus Hristos a dorit să arate că sufletul omului are o valoare infinită, care nu se poate compara cu nimic din lumea aceasta, nici cu preţul animalelor, oricât de multe ar fi ele, nici cu preţul obiectelor, oricât de multe şi scumpe ar fi acestea”, a spus Părintele Patriarh Daniel. În continuare, Preafericirea Sa a prezentat cele două motive ale Domnului Iisus Hristos, pentru care a săvârşit minunea vindecării omului demonizat din ţinutul gherghesenilor: „În primul rând, pentru că omul are o valoare infinită, fiind creat după chipul lui Dumnezeu Cel infinit şi veşnic viu. Ca atare, omul este chemat la viaţă veşnică. Dorinţa omului de comuniune şi de bucurie veşnică este înscrisă în adâncul sufletului său, ca un program pentru viitorul lui definitiv sau etern. În al doilea rând, Hristos-Domnul a săvârşit această minune, permiţând demonilor să intre în turma de porci, pentru că locuitorii ţinutului respectiv erau preocupaţi de comerţul cu porci, adică erau prea mult interesaţi de câştiguri materiale şi prea puţin interesaţi de viaţa duhovnicească. Uneori, Dumnezeu, ca să ne facă să căutăm mai mult câştigul spiritual al sufletului decât câştigul material al banilor, îngăduie unele pagube materiale. Nu înţelegem uşor de ce se întâmplă uneori să ne moară animalele, să vină o furtună care ne distruge casa, inundaţii sau incendii care fac să pierdem într-o clipă o agoniseală de o viaţă. Totuşi, în această pedagogie a încercărilor, Dumnezeu nu simte o plăcere în a-i pedepsi pe oameni, ci foloseşte mijloace mai aspre pentru a-i chema spre El”, a precizat Patriarhul României.
„Din omul vindecat, Iisus face un misionar-mărturisitor statornic”
Preafericirea Sa a reliefat faptul că Mântuitorul Iisus Hristos a făcut din omul demonizat, pe care L-a vindecat, un misionar şi un mărturisitor al iubirii milostive a lui Dumnezeu. „Omul care trăia înainte ca un sălbatic deodată a devenit paşnic, şezând la picioarele lui Iisus. Cel vindecat voia să fie mereu cu Binefăcătorul, Vindecătorul şi Mântuitorul său. Se simţea bine lângă Iisus, pentru că a simţit puterea vindecătoare sau eliberatoare a iubirii Lui milostive. A dorit să fie ucenic al lui Iisus, să-L însoţească, pentru că nimeni nu l-a ajutat mai mult decât El, Care l-a eliberat de mulţi demoni. Însă Mântuitorul nu-l ia cu Sine pe acest om vindecat, ci îi încredinţează o altă lucrare, zicându-i: «Întoarce-te la casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu!» (Luca 8, 39) Din acest om vindecat, Iisus face un misionar, mărturisitor statornic, nu un călător, care merge dintr-o cetate în alta. Omul vindecat devine un mărturisitor statornic în locul sau spaţiul geografic al pătimirii şi al vindecării lui, pentru a vesti locuitorilor acelui ţinut milostivirea lui Iisus. Vedem aşadar că Domnul Iisus Hristos, atunci când ne vindecă de o boală sau ne eliberează de o situaţie grea, ne schimbă viaţa. El doreşte ca noi să spunem tuturor celor care ne-au văzut pătimind cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu prin vindecare. Astfel, Domnul Iisus Hristos ne încredinţează tuturor misiunea recunoştinţei faţă de Dumnezeu, pentru binefacerile primite de la El”, a spus Părintele Patriarh Daniel.
Demonizatul vindecat – dascăl al recunoştinţei
La final, Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că Evanghelia vindecării demonizatului din ţinutul gherghesenilor ne învaţă să-L mărturisim pe Dumnezeu ca fiind Milostiv şi Binefăcător şi să-I aducem mulţumire prin rugăciune şi fapte bune. „Vedem cum acest om, cândva chinuit de demoni, a devenit misionar-mărturisitor al lui Hristos şi a ajuns să fie pentru noi un dascăl al recunoştinţei, al mulţumirii pentru binefacerile primite de la Dumnezeu. Iisus ne cere să fim misionari-mărturisitori acolo unde vieţuim şi să binevestim iubirea Lui”, a evidenţiat Preafericirea Sa.