Renault taie 6.000 de locuri de muncă

▲ Ultimul plan de restructurare, confirmat de Renault cu o zi în urmă, prevede reducerea a 6.000 de locuri de muncă, dintre care 4.000 în Franţa, ca urmare a scăderii cererii de automobile ▲ În pofida preţului mic al modelului, Renault obţine acum una dintre cele mai mari marje operaţionale din industria de profil, de 8% la fiecare maşină Logan produsă şi vândută ▲

Renault va anunţa eliminarea unui număr de 4.000 de posturi pe fondul estimărilor referitoare la reducerea vânzărilor în luna iulie şi al scăderii economiei, transmite AP. Pe de altă parte, potrivit AFP, acestora li se va adăuga un număr suplimentar de 2.000 de posturi care vor fi eliminate în Europa, intenţie care va deveni oficială pe 18 septembrie. Sindicatele protestează faţă de acest anunţ şi solicită intervenţia preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, în condiţiile în care Statul deţine 15,01% din capitalul Renault. Compania a remis un document către liderii de sindicat, potrivit căruia Renault se confruntă cu dificultăţi în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor. Potrivit documentului, reducerile de posturi sunt necesare pentru a îndeplini obiectivele de productivitate în vederea menţinerii competitivităţii companiei „într-un mediu economic care se înrăutăţeşte“ şi pentru a evita să cadă victimă consolidării pieţei auto. Modelul Logan, singurul care aduce profit Modelul low-cost Logan, fabricat de producătorul francez de automobile Renault în România, s-a dovedit o reală revelaţie, ajutând concernul francez să îşi acopere pierderile înregistrate de alte modele. În pofida preţului mic al modelului, Renault obţine acum una dintre cele mai mari marje operaţionale din industria de profil, de 8% la fiecare maşină Logan produsă şi vândută, depăşind marja de profit operaţional de 6% stabilită întregului concern pentru 2009, de directorul executiv al Renault, Carlos Ghosn, relatează publicaţia britanică „Financial Times“. Ghosn este însă conştient că nu poate conta pe un singur model, indiferent cât succes ar avea acesta, pentru a asigura viitorul companiei Renault. Totul pare să depindă în acest moment de noul Megane, în trecut principala atracţie a concernului, considerat cel mai bine vândut model de pe piaţa europeană între 2004 şi 2005. Realitatea l-a prins din urmă pe Ghosn, cel supranumit „cost-killer“. Restructurările şi reducerea costurilor nu s-au dovedit suficiente pentru a obţine profit, aşa că Renault a scos pe piaţă noi modele. Până în prezent, succesul acestora a fost controversat, în condiţiile în care relansarea modelului Laguna a fost considerată o dezamăgire, iar noul Twingo, la categoria „small“, nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor, fiind depăşit în preferinţele cumpărătorilor de noul mini Fiat 500. Piaţa europeană nu dă semne de revenire În aceste condiţii, atunci când vine vorba de noul Megane, aşteptat pe piaţă în luna noiembrie, celebrul manager de la Renault nu dă dovadă de bravada sa obişnuită. Piaţa europeană, responsabilă pentru 70% din vânzările de Megane, nu dă semne de revenire, iar competitorii lansează modele de clasă medie în această toamnă. Chiar şi pentru un manager-vedetă cum este Ghosn, a-şi îndeplini obiectivele ambiţioase devine cu atât mai dificil, mai ales dacă piaţa europeană nu îşi revine la sfârşitul anului viitor. Este posibil ca Ghosn să regrete acum că nu a îndrăznit să acţioneze la înălţimea reputaţiei sale, adoptând de la început o atitudine mai dură în ceea ce priveşte restructurările, aşa cum a făcut-o rivalul său de la Peugeot, Christian Streiff. Ghosn se dovedeşte însă şi un personaj pragmatic. Astfel, ultimul său plan de restructurare, confirmat de Renault cu o zi în urmă, prevede reducerea a 6.000 de locuri de muncă, dintre care 4.000 în Franţa, ca urmare a scăderii cererii de automobile. Atunci când a ajuns la Renault, în urmă cu trei ani, după un succes spectaculos cu partenerul japonez al companiei franceze, Nissan, Ghosn a fost extrem de atent să nu pună în faţa sindicatelor franceze practicile sale de restructurare masivă pentru care era cunoscut. Azi însă, dacă ar fi preferat de la început pragmatismul diplomaţiei, nu ar mai fi existat atât scepticism în privinţa posibilităţii sale de a-şi îndeplini obiectivele.