„Reţeaua“ care înghite tot

Din când în când mai trebuie să ne amintim şi de un film de cinematecă, al cărui farmec bate cu mult producţiile contemporane. Cu acest prilej vreau să aduc în atenţie un film de exact acum 35 de ani, "Reţeaua", al celebrului Sidney Lumet, cel care a făcut "Colina", avându-i în rolurile principale pe William Holden, Faye Dunaway, Peter Finch, Robert Duvall. Faye Dunaway este inegalabilă, întrecându-şi celelalte prestaţii, chiar şi pe aceea din "Bonnie şi Clyde" unde-l are alături pe Warren Beatty, neuitat de noi din "Splendoare în iarbă" , pelicula lui Elia Kazan, care a lansat-o pe Natalie Wood. "Reţeaua" este un film nimicitor despre demonul televiziunii şi despre puterea lui asupra celor care intră într-un asemenea malaxor. Şi nu suntem decât în anii... romantici 70... Ideea de Big Brother nu era prezentă decât în romanul lui George Orwell. Nimeni nu avea în vedere un "Truman show" bunăoară, unde individul poate fi manipulat lesne de la naştere până la moarte. Faye Dunaway se dezlănţuie şi prin performanţa ei actoricească bate scenariul. Este prototipul omului de televiziune care se dedică integral profesiei, pentru care nu mai există viaţa personală şi nici un pic de sentiment. Totul pentru ea înseamnă câştig şi plăcere, un egoism dilatat la maximum, în faţa căruia singurul care nu cedează este iubitul mai în vârstă, interpretat cu fineţe şi tristeţe, aşa cum cerea rolul, de William Holden. "Reţeaua" , evident, nu ne mai trimite gândul spre banalul "network", ci spre ceea ce este acum www, world wide web, pânza uriaşului păianjen al comunicaţiilor, care se întinde la un capăt la altul al lumii şi căruia nu-i scapă nici o musculiţă. Un asemenea film de cinematecă trezeşte nostalgii pentru o epocă, să zicem, normală, dar încă de pe atunci ne încercau fiori de spaimă. Dar artă se poate face cu orice material. La încheierea filmului ne relaxăm şi ne iluzionăm că suntem liberi. Liberi să mergem la... Billa sau la Carrefour. În realitate interpretăm o partitură dictată de nevăzuţii regizori din culise. Cine a spus că actuala eră de după "războiul rece" presupune o înfruntare şi mai acerbă dintre Big Brother şi Domnul Hristos nu a greşit deloc. Recursul la cinematecă nu este, după cum se vede, deloc inutil.