Revista presei

Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 01 Iulie 2020

Adevărul îl prezintă pe arhitectul Doru Olaş Ghiocel, care „şi-a pus o profundă amprentă pe spaţiul arhitectural al municipiului Suceava”, prin proiectarea mai multor clădiri, printre care Catedrala ortodoxă „Naşterea Domnului” şi Biserica „Naşterea Maicii Domnului”, construită în amintirea deţinuţilor politici din perioada comunistă. La acestea se adaugă bisericile „Sfânta Cruce”, „Sfântul Mina”, ambele din cartierul Obcini, „Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş” și „Sfântul Gheorghe”. Tot el a proiectat sediul Arhiepiscopiei „Sfântul Ioan” din Suceava şi sediul protopopia­tului din cartierul Zamca. Arhitectura Bisericii „Naşterea Maicii Domnului” este atipică: între altele, are o cupolă uriaşă care practic porneşte de la nivelul solului. La rândul ei, Catedrala „Naşterea Domnului” are o înălţime de 80 de metri, fiind al treilea cel mai mare edificiu religios din România. Construirea ei a început după 1990 şi a durat 25 de ani. 

Monitorul de Suceava scrie despre părintele Petru Irimescu din Rădășeni, Suceava, unul dintre cei mai căutați duhovnici. „Datorită numărului foarte mare de persoane vindecate de diferite afecțiuni somatice și psihice cu ajutorul rugăciunilor și al îndrumărilor duhovnicești”, părintele Irimescu este considerat „un veritabil «doctor fără de arginți» al zilelor noastre (...). Acesta este motivul pentru care putem întâlni, duminica, la biserica din Rădășeni, mulți doctori, psihologi, terapeuți care caută îndrumare pentru a progresa în munca de desăvârșire personală și profe­sională.” Publicația adaugă că părintele Irimescu a ajutat femei văduve și familii nevoiașe, a construit sau restaurat integral, singur sau în colaborare, șase biserici, case parohiale și sociale, precum și clopotnițe.

TVR Moldova consemnează că enoriaşii din Orhei, Republica Moldova, au comemorat duminică „tragicul eveniment al raptului Basarabiei de către Uniunea Sovietică din 28 iunie 1940”. Părintele Sergiu Aga a declarat: „România n-a avut graniţă la Prut! 80 de ani ar însemna o viaţă plină, un răstimp în care am ne-am fi îmbrăţişat străbunicii şi-am fi ţinut în braţe strănepoţii. (…) Au urmat însă vremuri grele pentru acest meleag numit Basarabia: război în care membrii multor familii au luptat în armate diferite, execuţii, deportări, foamete şi propagandă, multă propagandă. (…) Noi nu vom uita aceste momente şi ne vom aduce aminte cu durere în suflet de fiecare dată”.