Rinitele cronice nonalergice noninfecţioase

Rinita este o afecţiune comună, majoritatea oamenilor suferind de rinită cel puţin o dată pe an, dar simptomele dispar, de obicei, în maximum o săptămână. Clasic, rinitele cronice reprezintă o inflamaţie a mucoasei nazale, tradusă clinic prin obstrucţie nazală, rinoree (secreţie nazală) şi prurit nazal (senzaţie de mâncărime la nivelul nasului).

Ne vom referi în continuare la rinitele care nu apar în cadrul vreunei alergii sau infecţii, fiind determinate de una dintre următoarele situaţii: - rinite cronice medicamentoase - produse de medicamente locale sau generale. Dintre acestea amintim: unele antihipertensive, betablocante (propanolol), antidepresive şi tranchilizante, preparate estrogenice, aspirină şi antiinflamatoare nesteroidiene, decongestionante nazale ce conţin vasoconstrictoare; - rinite cronice chimice şi iritative, cauzate de o stimulare excesivă a mucoasei nazale de către o serie de iritanţi: aerul condiţionat, aerul foarte uscat (atenţie la încălzirea centrală din locuinţe), atmosfera caldă şi umedă, fumul de ţigară, vaporii chimici, praful de făină (industria agroalimentară), contactul cu apă clorurată (sportivi şi personalul de îngrijire a piscinelor); - rinite cronice endocrine, care pot apărea în sarcină, hipotiroidie, diabet; - rinitele alimentare, descrise sub diferite denumiri: rinita alcoolică, rinita gustativă, rinita şi intoleranţa alimentară; - rinita emoţională, care este indusă de o stare emoţională; - rinita postlaringectomie (intervenţia chirurgicală de îndepărtare a unei porţiuni din laringe sau a laringelui în totalitate); - rinita posttraheotomie. Fiind o afecţiune aparent banală, rinita cronică este o afecţiune deseori neglijată. În acest context se pare că doar 45% dintre rinitele cronice sunt diagnosticate şi tratate. Simptomatologia este dominată de obstrucţie nazală, căreia i se adaugă rinoreea şi strănutul (pacientul are nasul înfundat şi cu secreţii). Simptomele pot fi sezoniere sau anuale, constante sau episodice, acute (sub 10 zile ) sau cronice. Simptomele asociate sunt reprezentate de tulburări de olfacţie (pacientul are dificultăţi în perceperea mirosurilor), insomnie, oboseală, iritabilitate, halenă (miros neplăcut din gură), asociată sau nu cu uscăciunea gurii. Un diagnostic corect impune, pe lângă recunoaşterea simptomelor descrise anterior, şi o chestionare atentă a bolnavului, care să evidenţieze o posibilă cauză din cele enumerate mai sus, insistând asupra profesiei pacientului, a existenţei unor afecţiuni cronice alergice în familie, asupra medicamentelor pe care bolnavul le primeşte, asupra condiţiilor generale de viaţă. De asemenea, sunt necesare o serie de investigaţii de laborator, teste alergologice, examinări radiologice şi examene specifice nazale, care să stabilească felul rinitei: alergică, infecţioasă, nonalergică noninfecţioasă. Tratamentul ideal este în primul rând cel etiologic. Se identifică o cauză care a provocat rinita şi se încearcă îndepărtarea ei. Din păcate, acest lucru este posibil într-un număr limitat de cazuri. Tratamentul medicamentos cuprinde antihistaminice, corticoizi locali (topici), cromoglicat de sodium. Tratamentul chirurgical este adresat cazurilor în care tratamentul medicamentos nu are rezultate notabile pentru pacient şi cuprinde mai multe metode chirurgicale, adaptate fiecărui caz în parte.