Rolul consultului oftalmologic în ambliopia la copil

▲ Conform datelor OMS, la fiecare 5 secunde orbeşte un adult, iar la fiecare minut, un copil ▲ Aproximativ 80% dintre cazurile cu vedere deficitară prezintă afecţiuni care ar fi putut fi prevenite sau care pot fi tratate ▲ Ambliopia (vederea scăzută la copil), alături de retinopatia diabetică şi glaucom, face parte din categoria modificărilor cunoscute sub denumirea de „afecţiuni oculare ce pot fi prevenite“ ▲

Termenul de ambliopie este cunoscut încă din Antichitate. A fost folosit prima dată de Plenck, în 1788, pentru a defini scăderea importantă a vederii. Din punct de vedere etimologic, provine din cuvintele greceşti „amblyos“ - greoi, tocit (echivalentul englezesc fiind „dullness“) şi „ops“ - vedere. Această definiţie poate fi completată cu multe alte definiţii, iar PEDIG (The Pediatric Eye Disease Investigator Group) defineşte ambliopia ca o „scădere unilaterală sau bilaterală a acuităţii vizuale, atât la copii, tineri, cât şi la adulţii tineri“. Scăderea acuităţii vizuale la copil reprezintă o piedică majoră în educaţia şi viitorul acestuia, dar, în acelaşi timp, şi în dezvoltarea normală a unei societăţi. În copilărie, vederea asigură aproximativ 80% din procesul de învăţare şi, de aceea, depistarea afecţiunilor oftalmologice care determină scăderea vederii este esenţială. Un copil din 20 de preşcolari prezintă o tulburare de vedere. Cu cât depistăm bolile oculare mai precoce, cu atât succesul terapeutic va fi mai mare. O simplă examinare oftalmologică poate elimina peste 50% dintre persoanele cu vedere scăzută. Atunci când există o ambliopie unilaterală, cauzele cele mai frecvente vor fi strabismul (deviaţia ochilor) sau anizometropiile (refracţie cu diferenţe mari între ochi). O diferenţă de 1,5 dioptrii între cei doi ochi într-o hipermetropie poate determina ambliopie. O diferenţă de 0,75-1 dioptrii în astigmatism va determina, de asemenea, ambliopie. Dacă există o ambliopie bilaterală, cauzele cele mai frecvente vor fi nistagmusul (mişcări involuntare ale ochilor) sau ametropiile (miopia, hipermetropia sau astigmatismul) necorectate. Ambliopia generată de viciile de refracţie necorectate, în special cea determinată de anizometropii (diferenţa de dioptrii dintre cei doi ochi), împreună cu ambliopia strabică, reprezintă circa 12-15% dintre cauzele de scădere a acuităţii vizuale la copil. De aceea, studiul epidemiologiei tulburărilor de vedere în rândul copiilor are o importanţă deosebită pentru sensibilizarea autorităţilor sanitare cu privire la sănătatea publică din punct de vedere oftalmologic, în scopul implementării unui program naţional de prevenire a ambliopiei. Este cunoscut rolul benefic al screeningului vizual la copil, ca metodă de identificare a ambliopiei. Valoarea predictivă a screeningului este considerată a fi între 50 şi 72,2%. Importanţa screeningului vizual are o valoare mai mare în zonele (ţările) cu resurse materiale reduse, în care şi adresabilitatea la medic este mai redusă. Legislaţia ţărilor puternic dezvoltate economic prevede recomandarea de a se testa prin screening vizual toţi copiii de vârstă preşcolară.