Rolul femeii în marile religii
Comisia „Drepturile Omului - Egalitatea între femei şi bărbaţi” din cadrul Consiliului Europei a organizat, săptămâna trecută, în ziua de 21 iunie, o sesiune de discuții intitulată „Sunt religiile un loc de emancipare pentru femei? Progrese, blocaje”. La acest eveniment a participat și părintele Vasile Iorgulescu de la Parohia Ortodoxă Românească „Sfântul Ioan Botezătorul” din Strasbourg, Franța.
Iniţiatoarea şi moderatoarea evenimentului a fost Anne Negre, expertă europeană a Organizaţiei neguvernamentale pentru egalitatea între femei şi bărbaţi, iar la întâlnire au participat numeroşi parlamentari europeni, membri ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale, teologi ai diverselor religii reprezentate: creştinismul - catolic, protestant şi ortodox; iudaismul; islamul; budismul. „Toţi vorbitorii au afirmat, în expunerile introductive, că, în pofida faptului că religia a evoluat pretutindeni în contexte extrem de diverse din punct de vedere social, cultural și ideologic - neputând evita totdeauna devalorizarea statutului social şi religios al femeii -, situaţia din ultima vreme înregistrează o evoluţie pozitivă, mai ales în Europa, înlăturând încet-încet decalajele care încă mai persistă. Lucrul acesta este posibil mai întâi graţie locului important pe care doctrinele fundamentale ale religiilor - în marea lor majoritate - îl recunosc femeii în transmiterea valorilor spirituale și morale de temelie, capacităţii ei de dăruire şi sacrificiu pentru tot ce poartă pecetea sfinţeniei, precum şi rolului preponderent pe care l-a avut de multe ori în ceea ce se numeşte în termeni creştini «istoria mântuirii»”, ne-a transmis părintele Vasile Iorgulescu. Teologii prezenți la această discuție au atras atenția și asupra eventualelor crize sociale pe care le-ar provoca nivelarea și alienarea specificului și vocației femeii în familie și societate. „Teologii creştini prezenţi la întâlnire au atras atenţia şi asupra derapajelor de evitat, cum ar fi confuzia rolurilor şi alienarea de la vocaţia firească a bărbatului şi a femeii, de la atributele lor deosebitoare - dar ontologic complementare - sădite de Creator în fiinţa omului încă de la plămădirea lui: «Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie» (Facere 1, 27). În ce priveşte locul femeii în Biserica Ortodoxă, s-a reamintit că ea a fost totdeauna «în general respectată şi onorată» (afirmaţia aparţine unei femei, Elisabeth Behr-Sigel, cunoscut teolog ortodox din Franţa) şi că discuţiile asupra accesului femeii la hirotonie, mai ales în lumea protestantă de azi, sunt considerate drept «ceva venit din exterior, fără relevanţă şi fără obiect pentru femeia ortodoxă». De fapt, clerul ortodox de mir fiind căsătorit - Taina Căsătoriei se primeşte înaintea hirotoniei, lucru care nu trebuie uitat -, preotul și soția sa au de îndeplinit în sânul comunităţii o vocaţie comună, cu responsabilităţi complementare în planul mântuirii celor încredinţaţi spre păstorire. Chemarea preotesei, chiar dacă nu este una liturgică, este, ca şi a preotului, o chemare «slujitoare»”, a mai spus părintele paroh de la Parohia Ortodoxă Românească „Sfântul Ioan Botezătorul” din Strasbourg. Expunerile participanţilor şi concluziile dezbaterilor vor fi publicate curând într-o culegere sub egida Consiliului Europei şi vor servi drept bază pentru aprofundările viitoare.