Rolul pocăinţei în viaţa oamenilor

▲ PF Părinte Patriarh Daniel a participat ieri la Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea Ţigăneşti ▲ Părintele Patriarh le-a vorbit credincioşilor despre pocăinţă ▲

Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi locţiitor de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a participat ieri la slujba Sfintei Liturghii oficiate la Mănăstirea Ţigăneşti, de lângă Bucureşti, informează Radio Trinitas. În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Liturghiei, Părintele Patriarh a vorbit mai întâi despre semnificaţiile pericopei evanghelice a zilei. „Propovăduirea mânturii, ca iertare a păcatelor şi ca intrare în împărăţia cerurilor şi dobândirea vieţii veşnice începe cu aceste cuvinte: «Pocăiţi-vă!». Ce înseamnă mai întâi îndemnul «Pocăiţi-vă!». În limba greacă, acesta semnifică «Schimbaţi-vă modul de a gândi, schimbaţi-vă modul de a înţelege viaţa!» Pocăinţa este, mai întâi, o schimbare interioară, o schimbare a atitudinii noastre faţă de viaţă. E o schimbare a felului de a gândi, de a vorbi şi de a lucra pentru schimbarea felului de a trăi. Şi anume, Mântuitorul Iisus Hristos îi îndeamnă pe oameni să nu trăiască numai pentru lumea aceasta, pământească. De aceea spune: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!». Nu este vorba despre o împărăţie pământească şi trecătoare, ci de împărăţia cea netrecătoare, a cerurilor. Mai târziu, această împărăţie a cerurilor sau a lui Dumnezeu este înţeleasă mai bine, ca fiind împărăţia iubirii lui Dumnezeu-Tatăl, a iubirii lui Dumnezeu-Fiul şi a iubirii lui Dumnezeu-Duhul Sfânt. În împărăţia iubirii iubitului său fiu, ne spune Sf. Ap. Pavel, ne cheamă Dumnezeu pe noi, cei care credem în Iisus Hristos“. Legătura dintre pocăinţă şi bucuria unirii cu Hristos Apoi, PF Patriarh Daniel a atras atenţia asupra faptului că oamenii trebuie să se gândească în permanenţă la faptele lor şi la consecinţele pe care acestea le au asupra sufletelor lor şi asupra celor din jur. În finalul cuvântului rostit ieri, la Mănăstirea Ţigăneşti, Patriarhul BOR a subliniat importanţa şi rolul pocăinţei în viaţa oamenilor: „Există o strânsă legătură între pocăinţă, ca pregătire pentru întâlnirea cu Iisus Hristos, şi bucuria unirii cu El. Deci, pocăinţa nu se face ca să ajungem la deznădejde, ci prin pocăinţă dobândim speranţa mântuirii, pentru că ne lepădăm de un trecut apăsător şi punem un început nou. Omul care se pocăieşte devine din trist, bucuros, din om împovărat, un om despovărat. Mulţi oameni s-au sinucis sub presiunea conştiinţei păcatelor săvârşite, pentru că nu le-au mărturisit şi n-au primit iertare. Însă, cei care s-au pocăit, au plâns păcatul, au regretat, s-au spovedit şi au primit iertare şi canon de îndreptare şi-au schimbat viaţa“.