Români celebri evocați de Romfilatelia
Romfilatelia evocă în Anul Centenar al Marii Uniri din 1918 nouă români care s-au remarcat nu doar în țară, ci și peste hotare, introducând în circulație emisiunea de mărci poștale „Români celebri” partea I. Cei interesați pot cumpăra timbre în care sunt ilustrate portretele Sofiei Ionescu-Ogrezeanu (1 leu), Dimitrie Gusti (1,20 lei), Ion Cantacuzino (1,50 lei), Nichita Stănescu (1,70 lei), Aurel Vlaicu (2 lei), Lucian Blaga (3 lei), Traian Vuia (7 lei), Spiru Haret (8,50 lei) și Henri Coandă (28,50 lei).
Sofia Ionescu-Ogrezeanu (1920-2008) a fost prima femeie neurochirurg din lume. A început Facultatea de Medicină din București în 1939, pregătindu-se pentru meseria de medic în anii celui de-al Doilea Război Mondial. A făcut practică în condiții excepționale, în spitalele de campanie unde îngrijea răniții, sau sub amenințarea bombardamentelor. În 1943 a ajuns să lucreze în echipa doctorului Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei românești. În contextul bombardamentelor asupra Bucureștilor din 1944, Sofia Ionescu-Ogrezeanu a fost nevoită, din lipsă de personal, să opereze pe creier un băiețel care fusese prins între dărâmături. Pacientul a supraviețuit, iar salvatoarea sa a devenit prima femeie neurochirurg din lume! Sofia Ionescu-Ogrezeanu a absolvit Medicina în 1945, iar în anul următor a obținut doctoratul în neurochirurgie. Și-a dedicat întreaga activitate operațiilor pe creier și pe coloană, realizate la Spitalul nr. 9 din București.
Dimitrie Gusti (1880-1955) a fondat Şcoala Românească de Sociologie, fiind unul dintre intelectualii reprezentativi ai României din perioada interbelică. A obținut doctoratul în filosofie la Universitatea din Leipzig (1904). În 1910 a început să predea filosofie la Universitatea din Iași, fiind preocupat de studiile sociale. A devenit membru al Academiei Române în 1918, iar un an mai târziu a fondat Asociația pentru Știință și Reformă Socială, transformată ulterior în Institutul Social Român. Între anii 1925 și 1948 a coordonat o acțiune amplă de cercetare a satelor din România. A utilizat metoda monografică, folosind specialiști din domenii diferite. S-a implicat și în culturalizarea maselor, pe calea undelor, în cadrul proiectului Universitatea Radio. A înființat Muzeul Satului din București, inaugurat în 1936. Între anii 1944 și 1946 a fost președinte al Academiei Române.
Ion Cantacuzino (1863-1934) a fost fondatorul Şcolii Românești de Microbiologie. A făcut studiile la Paris, unde a absolvit facultățile de Litere, Ştiințe și Medicină. Pentru o perioadă a lucrat la Institutul Pasteur din Paris, iar în 1901 a fost numit profesor de medicină experimentală la Facultatea de Medicină din București. S-a preocupat de ameliorarea sănătății populației, în calitate de director general al Serviciului Sanitar. În 1912 a studiat epidemia de holeră din Bulgaria și a creat un vaccin din tulpinile izolate. Conjunctura a făcut ca, în 1913, armata română să fie implicată în războiul balcanic, iar vaccinul său i-a salvat pe ostașii care s-au contaminat cu holeră. În timpul Primului Război Mondial a creat un vaccin contra difteriei, necesar pe front. În 1928, dr. Cantacuzino a înființat, la București, Institutul de seruri și vaccinuri.
În 1920, Ion Cantacuzino (ministru de stat) și Nicolae Titulescu (diplomat) au semnat, din partea României, Tratatul de Pace de la Trianon, cu Ungaria.
Nichita Stănescu (1933-1983) a fost unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii române. Absolvent al Facultății de Filologie din București (1957), a debutat, în același an, în revistele „Tribuna“ (Cluj) și „Gazeta literară“ (București). A fost un poet de geniu, prolific din punct de vedere publicistic. Multe dintre volumele sale au primit premii ale Uniunii Scriitorilor sau Academiei Române. A lucrat în colectivele de redacție ale celor mai importante reviste literare ale timpului. În 1975, Nichita Stănescu a primit prestigiosul Premiu internațional Johann Gottfried von Herder. În anul 1980, la propunerea scriitorului suedez Artur Lundkvist, Nichita a fost inclus de Academia Suedeză pe lista candidaților la Premiul Nobel pentru Literatură.
Aurel Vlaicu (1882-1913) a fost inventator în domeniul aeronauticii și aviator. A absolvit școlile politehnice de la Budapesta (1903) și München (1907), iar după terminarea studiilor a lucrat la uzinele Opel din Rüsselsheim (Germania). În 1908 s-a întors în Transilvania, iar cu banii strânși de la familie și din subscripții publice a construit primul său planor. Sfătuit de intelectualii ardeleni, s-a mutat la București, unde a obținut sprijin guvernamental pentru construcția unui avion (Vlaicu I). Ajutat de Traian Vuia, a cumpărat un motor de la Paris, iar în 1910 a realizat primele zboruri, în jurul Bucureștilor. Vlaicu a participat și la manevre militare, România fiind printre primele țări din lume care au folosit această armă. Tot în 1910, inventatorul a construit avionul Vlaicu II, o versiune îmbunătățită a primului său aparat de zbor. Cu acest avion a zburat la mai multe mitinguri aviatice, în orașe de pe ambele creste ale Carpaților.
Lucian Blaga (1895-1961) este unul dintre scriitorii reprezentativi ai culturii române, afirmându-se atât prin opera sa literară, cât și cea filosofică. De asemenea, prin activitatea sa gazetărească, a contribuit la construcția identității naționale a românilor. După absolvirea Facultății de Teologie din Cluj (1917), Blaga a studiat la Viena filosofia și biologia, iar în anul 1920 a obținut doctoratul în filosofie. În paralel cu activitatea publicistică laborioasă, a activat în diplomație, la Varșovia, Praga, Berna și Lisabona. În anul 1937 a fost primit în Academia Română, iar în 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj. În 1948 a fost îndepărtat de la catedră și exclus din Academia Română. Regimul i-a permis să lucreze doar în cadrul filialei clujene a Bibliotecii Academiei Române. Deoarece nu a mai avut drept de semnătură, în ultima perioadă a vieții s-a ocupat mai ales de traduceri din literatura germană.
Traian Vuia (1872-1950) a fost unul dintre pionierii aviației la nivel mondial. A studiat Dreptul și Politehnica la Budapesta, însă, din rațiuni financiare, a reușit să finalizeze doar studiile juridice, cu diplomă de doctor. Marea lui pasiune a rămas totuși tehnica și s-a mutat la Paris pentru a lucra la proiectul unui „aeroplan-automobil”. Ideile sale privind zborul cu un aparat mai greu decât aerul nu au fost apreciate în epocă, proiectul avionului Vuia fiind respins de Academia de Științe de la Paris. A construit aparatul pe cont propriu, iar în martie 1906 a realizat primul zbor din lume cu un aparat mai greu decât aerul, care s-a ridicat de la sol cu mijloace proprii. Vuia s-a preocupat apoi de studiile teoretice privind aviația. În timpul cercetărilor, a descoperit și generatorul de abur cu combustie internă, utilizat ulterior la centralele termice.
În timpul Primului Război Mondial, Vuia a lucrat pentru armata franceză la Serviciul de invenții. Se va întoarce în țară după al Doilea Război Mondial, iar în 1946 a fost primit în Academia Română.
Spiru Haret (1851-1912) a fost întemeietorul învățământului modern românesc. Specialist în științe matematice, a obținut doctoratul la Paris (1878), afirmându-se ca unul dintre întemeietorii astronauticii. După ce s-a întors în România, a predat științe exacte la universități și școli superioare, fiind ales în 1892 membru al Academiei Române. Principala sa contribuție la dezvoltarea culturii române a constat în reformele din educație, pe care le-a condus în calitate de ministru, în perioada 1897-1910. În 1898 a elaborat Legea învățământului secundar și superior, după model occidental. O altă lege importantă a privit reforma învățământului profesional, organizat în școli de artă și meșteșuguri, licee militare și seminare teologice. Tot lui Haret îi revine meritul de a fi înființat grădinițele pentru copii.
Henri Coandă (1886-1972) este unul dintre cei mai mari inventatori ai secolului XX, autor a peste 250 de invenții, pentru care a obținut 700 de brevete de proprietate, în diferite țări ale lumii. În 1910 a obținut, în Franța, brevetul pentru motorul turbo-propulsor, iar în același an a prezentat primul avion cu reacție din lume. O altă invenție a fost efectul Coandă (brevetat în 1934), care i-a permis să construiască o „farfurie zburătoare”, fără piese mecanice, care decola și ateriza pe verticală. Printre alte aplicații ale efectului se numără: turbinele cu gaz, propulsia vehiculelor aeriene, frâna de recul pentru armele de foc, dar și aparatele medicale pentru respirația artificială. În anii ’60, a lucrat pentru NASA, în programe secrete de cercetare. S-a întors în România în 1970. În 1971 a fost primit în Academia Română.