România are cele mai accentuate inegalităţi între regiuni

România, unde dezvoltarea economică susţinută din ultimii 15 ani a fost însoţită de creşterea inegalităţilor din interiorul ţării, se situează pe primul loc în Uniunea Euro­peană în ceea ce priveşte diferenţele dintre regiuni. Specialiștii care au discutat la începutul acestei săptămâni, la Cluj, această problemă sunt de părere că unul dintre elementele care contribuie la crearea acestor diferenţe mari este educaţia, dar și faptul că infrastructura de cerce­tare-inovare şi forţa de muncă calificată sunt concentrate în regiunea Capitalei şi a câtorva alte oraşe mari.

Universitatea „Babeş-Bolyai” a organizat în aceste zile, la Cluj, conferinţa „Polarizare regională şi dezvoltare inegală în Europa Centrală şi de Est. Provocări pentru politicile teritoriale inovative”, în cadrul căreia zeci de specialişti din diverse ţări ale lumii au identificat soluţiile şi politicile practicate la nivel mondial pentru nivelarea inegali­tă­ților între regiuni.

„În ultimii 15 ani inegalităţile din România au crescut în asemenea măsură încât în prezent, în conformitate cu un indice cu care măsurăm intensitatea acestor inegalităţi, este vorba despre indicele GNI, ne situăm pe primul loc în Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, dezvoltarea economică susţinută din ultimii 15 ani a fost însoţită de creşterea inegalităţilor din interiorul ţării. Această problemă fiind stringentă şi de actualitate pentru toate regiunile din România, ne-am gândit să organizăm o conferinţă cu Asociaţia de Studii Regionale din Marea Britanie şi să aducem cei mai mari specialişti care să ne spună cum să gestionăm această situaţie, care sunt practicile cele mai bune pe plan european şi global”, a declarat academicianul Benedek Jozsef, vicepreşedinte al Senatului Universităţii „Babeş-Bolyai” şi organizator al conferinţei, potrivit Agerpres.
Indicatorul menţionat arată care este diferenţa dintre veniturile cele mai mari şi veniturile cele mai mici ale populaţiei, el fiind folosit pentru măsurători între diferite straturi sociale. Indicatorul are şi o dimensiune teritorială, în sensul că se poate măsura diferenţa dintre nivelul de dezvoltare al diferitelor regiuni.

„Problema este că diferenţa de venituri dintre regiuni, mai ales dacă prin acestea înţelegem judeţe, a crescut foarte mult în ultimii 10-15 ani. Este suficient dacă dau doar două exemple. Regiunea Bucureşti-Ilfov se situează în prezent la 140 la sută din media de dezvoltare a UE, deci o depăşeşte cu mult. În acelaşi timp avem judeţe precum Vaslui, Teleorman, Giurgiu, unde nivelul de dezvoltare reprezintă cam 30-35 la sută din media UE. Această foarfecă s-a deschis foarte mult. Este de ajuns să amintesc că Bucureştiul, în urmă cu 10 ani, era la 70 la sută din media UE, iar judeţele amintite au plusat şi ele, dar foarte puţin, doar câteva procente”, a spus Benedek.

Printre elementele care contribuie la crearea acestor diferenţe mari se numără educaţia, infrastructura de cercetare-inovare foarte concentrată din punct de vedere spaţial, ca şi forţa de muncă calificată sau investiţiile străine directe, care s-au poziţionat, în ultimii 27 de ani, în regiunea Capitalei şi a câtorva alte oraşe.

Principala soluție ar fi adoptarea „specializării inteligente”, o strategie nouă care se referă - potrivit profesorului Jennifer Clark, de la Institutul Tehnologic Georgia (USA), prezentă la conferinţă - la o politică de dezvoltare a unor clustere care să concentreze industria sau tehnologia într-o anumită zonă.

Însă, în România, a concluzionat Benedek, problema este legată de capacităţile instituţional-administrative ale statului de a implementa soluţiile care există.