România și Europa, de la decalaje la convergențe
Suntem condamnați la infinit să ajungem din urmă și să depășim Occidentul sau putem conta pe anumite fenomene de convergență? Intrarea în criză a Occidentului și rămânerea în urmă față de propriul ritm deschid o șansă României de a-l ajunge din urmă sau a-l depăși? Sunt întrebări cu care istoricul și eseistul Sorin Antohi a deschis, recent, dialogul public cu prof. univ. dr. Bogdan Murgescu, prorectorul Universității din București, în cadrul manifestărilor „Idei în Agora”.
Casa Filipescu-Cesianu a găzduit, zilele trecute, dezbaterea „România și Europa. De la decalaje la convergențe?”, întâlnire înscrisă în manifestările organizate sub denumirea „Idei în Agora”, program dedicat analizei spiritului public și fondat, în 2017, de istoricul și eseistul Sorin Antohi, cu sprijinul Muzeului Municipiului București. Invitatul special a fost prof. univ. dr. Bogdan Murgescu, prorectorul Universității din București, autorul volumului „România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)”, lucrare extrem de apreciată în mediul academic.
Încă de la debutul publicistic, polii discursului istoric al profesorului Bogdan Murgescu au fost România și Europa, conturarea aspectelor definitorii ale modernității timpurii, ale revoluției industriale și amplificării decalajelor economice, ale impactului Primului Război Mondial și contradicțiile lumii interbelice, ale experimentului dezvoltării socialiste în România și perioada după 1989, precum și ale avatarurilor integrării în Uniunea Europeană.
În primul său volum, „Istorie românească. Istorie universală (600-1800)”, istoricul face un salt de la anul 600 la 1500, unde și-a găsit un teren mai interesant de cercetare aplicată de istorie economică și socială, și ajunge în zilele noastre, optând pentru metodologia, puțin folosită la noi, a demersului comparat sistematic. Este un avantaj, în termenii istoricului Sorin Antohi, întrucât nouă „ne-a lipsit această disciplină a comparației pe orizontală sistematică cu țări care nu sunt neapărat în proximitate, care au aparținut, pe de o parte, unor logici istorice, evenimente, conjuncturi comparabile, dar și cu țări din alte regiuni ale Europei, inclusiv de la celelalte periferii ale Europei”. Analiza realităților românești, mai vechi sau noi, este întregită de istoricul Bogdan Murgescu prin comparația cu alte țări periferice din Europa, în special cu un grup de trei țări (Danemarca, Irlanda, Serbia) care, la 1500, se aflau la un nivel similar de (sub) dezvoltare cu Țările Române, dar care ulterior au evoluat extrem de diferit. Performanța lor relativă servește la înțelegerea mai clară a constrângerilor, realizărilor și eșecurilor din istoria economică a României.
Pe lângă comparația pe orizontală sistematică, profesorul face recurs permanent la statistică, pentru perioade în care aceasta nu era o știință atât de exactă și ușor de înțeles. „Problema este că nu existau izvoare de natură statistică suficiente pentru perioade de timp lungi. Există diverse exerciții de aproximare și încercări de a face, să zicem, proiecții retrospective, dar aceasta nu înseamnă că cifrele respective sunt întotdeauna de o siguranță desăvârșită. Sunt anumite cifre care se pot găsi în diverse izvoare și poți să construiești cu prudența cuvenită o imagine veridică a trecutului”, explică istoricul Bogdan Murgescu. Exemplar pentru acest tip de demers a fost Angus Maddison, specializat pe istoria macroeconomică cantitativă, inclusiv măsurarea și analiza creșterii economice și a dezvoltării.
În concluzie, volumul „România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)” aduce numeroase corective imaginii prevalente despre trecutul economic al României, precum și elemente care verifică sau îmbogățesc unele aspecte ale teoriilor mondiale despre dezvoltarea economică pe termen lung.