România trebuie să ajungă la o rată de reciclare de 55% până în 2014

▲ Julien Carroll, preşedintele Organizaţiei Europene pentru Ambalaje şi Mediu (EUROPEN), a explicat că „ţintele“ naţionale pentru reciclarea şi recuperarea ambalajelor, stabilite prin directivă europeană, au fost negociate cu fiecare stat, în parte ▲ „Ne-a fost teamă că unele dintre noile state membre şi-au asumat obiective prea ambiţioase. Şi am avut dreptate“, a declarat Carroll ▲

Datele EUROPEN arată că 11 din vechile state membre (UE 15) au atins cu trei ani în avans rata de reciclare de 55%, impusă pentru 2008. Excepţie fac Spania, Portugalia, Grecia şi Finlanda, cu rate mai scăzute, de circa 40%, arată HotNews. Noile state membre trebuie să ajungă la minimum 55% reciclare în 2012, cu câteva excepţii: Letonia are cea mai importantă derogare, până în anul 2015, Polonia şi Bulgaria - până în 2014 iar România şi Malta - până în 2013. „Guvernele naţionale pot alege singure modul cum vor implementa prevederile directivei“, a spus Carroll. Sunt mai multe sisteme posibile. Spre exemplu, cel de colectare selectivă prin aportul voluntar al cetăţeanului sau sistemul „take-back“, în care retailerii sunt obligaţi să primească ambalajele înapoi. „Germania a investit foarte mulţi bani în sistemul de colectare, acesta combină mai multe metode şi este foarte eficient“, a mai spus preşedintele EUROPEN. Până în prezent, două ţări au fost sancţionate de către Comisia Europeană pentru neîndeplinirea ţintelor: Spania şi Grecia. Împotriva lor s-au declanşat proceduri de infringement (încălcarea regulamentelor europene). În sistemul „Punctul verde“, reprezentat la nivel naţional de Eco-Rom Ambalaje, sunt incluse 917 companii, care pun pe piaţă cantităţi mari de ambalaje. Din cele peste 660.000 de tone de ambalaje introduse pe piaţă de către acestea, au fost reciclate 238.000 tone în anul 2007, adică aproximativ 36%. Pentru a creşte rata de colectare a ambalajelor se recurge în primul rând la campaniile de informare în rândul populaţiei, reprezentanţii Eco-Rom Ambalake susţin că cea mai eficientă este cea comună, la care să participe autorităţile şi companiile, în aceeaşi măsură. Alte carenţe ale sistemului sunt amenzile prea mici şi faptul că plata serviciilor de salubritate, în unele oraşe, nu este separată de plata întreţinerii pentru apartamente.