Românii ortodocşi din Mărtănuşul Covasnei

În apropierea comunei Breţcu de la poalele muntelui cu acelaşi nume, din judeţul Covasna, se află satul Mărtănuş. Puţinele cercetări arheologice efectuate în zonă au descoperit începuturi din epoca preistorică şi cea a bronzului. Este atestat documentar la 1567, iar la 1614 sunt menţionaţi români iobagi localnici şi alţii proveniţi din Moldova. La 1796, când trainica biserică de zid, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", în formă de cruce, cu turlă deasupra tindei, era construită, Mărtănuşul aparţinea de Parohia Breţcu. Din această perioadă, comunitatea românească a cunoscut o dezvoltare continuă, încă din 1791 preoţii slujitori dădeau mărturie pentru păstorirea lor, la 1868 se consemnau bunurile bisericii, iar credincioşii aveau legături cu mănăstirile din Muntele Athos. De asemenea, la 1906, românii din Mărtănuş, însufleţiţi de protopopul Constantin Dimian, îşi ridicau o şcoală nouă. În perioada interbelică, comunitatea a fost păstorită de preoţi veniţi de la Mănăstirea Bogdana din Bacău, mai apoi din 1925 şi până în 1960 de către cunoscutul şi vrednicul slujitor Iosif Rafiroiu. El a iniţiat reparaţii la biserică, în 1928 şi în 1946, i-a încurajat duhovniceşte pe românii loviţi de urgia horthystă şi a fost alături de păstoriţii săi.