Rugăciune și binecuvântare la început de an la Catedrala Patriarhală

Un articol de: Diac. Andrei Butu - 01 Ianuarie 2022

În prima zi a noului an, 1 ianuarie 2022, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală din București împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. La final, a fost săvârșită slujba de Te Deum la Anul Nou și a fost proclamat în mod solemn anul 2022 în Patriarhia Română drept „Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului” și „Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”.

Prima zi din 2022, când Biserica Ortodoxă Română a sărbătorit Tă­ierea-împrejur cea după trup a Domnului Iisus Hristos, pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, și Anul Nou, a fost prilej pentru credincioșii bucu­reșteni care au venit la Catedrala Patriarhală să înalțe rugăciuni și să ceară binecuvântarea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a reliefat înțelesurile duhovnicești ale evenimentului Tăierii-împrejur după trup a Pruncului Iisus Hristos, petrecut la opt zile de la Nașterea Sa: „Tăierea-împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos arată respectul pe care Mântuitorul îl are față de Legea Veche. El nu a venit să strice Legea Veche, ci să o împlinească, adică să o observe, să o aplice și să o desăvâr­șească. Tăierea-împrejur este semnul legământului lui Avraam cu Dumnezeu, așa cum ne spune Cartea Facerii în capitolul al 17-lea. Mai târziu, poporul evreu, considerându-se poporul ales, a înțeles tăierea-împrejur ca fiind semnul legământului poporului ales cu Dumnezeu și, în plus, comemorarea sau pomenirea eliberării poporului evreu din robia Egiptului, așa cum ne spune cartea Leviticului în capitolul 26. Tăierea-împrejur a pruncilor de parte bărbătească era semn al credinței, al legământului. Era semn al fidelității credin­cioșiei lui Avraam față de Dumnezeu și, mai târziu, a poporului ales față de Dumnezeu. Această tăiere-împrejur se realiza în a opta zi după nașterea copilului băiat. Opt era cifra care simboliza veșnicia. Deci, când un prunc băiat era tăiat-împrejur și i se dădea, în general, un nume teofor, atunci, semnificația era că acest prunc este tăiat-împrejur pentru a coopera, a conlucra cu Dumnezeu Cel Veșnic Viu. În plus, însemna că acest om, chiar dacă este muritor, el va trăi veșnic prin credință. Adică, sufletul său nemuritor va trăi veșnic în relație de comuniune cu Dumnezeu Cel Veșnic. A opta zi înseamnă că noul prunc băiat are ca vocație ultimă dobândirea vieții veșnice prin comuniune și conlucrare cu Dumnezeu”.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că tăierea-împrejur era doar o etapă de pregătire pentru Botezul creștin. „Botezul este adevărata tăiere-împrejur, a sufletului sau a inimii, deoarece prin harul Sfântului Botez primim puterea de a alunga, de a îndepărta gândurile și simțirile păcătoase care sunt împotriva voinței lui Dumnezeu. În felul acesta s-a arătat că, de fapt, această tăiere-împrejur după trup era doar o etapă de pregătire pentru Botezul creștin. Aici reținem faptul că Sfântul Apostol Pavel a explicat cum se realizează în botez tăierea-împrejur cea duhovnicească, și anume Botezul înseamnă a muri împreună cu Hristos Cel Răstignit și a învia duhovnicește din moartea pricinuită de păcat împreună cu Hristos Cel Înviat. Botezul nu este o simplă afundare în apă, ci este o participare la Răstignirea și Învierea lui Hristos. Astfel, creștinul răstignește în el patimile, gândurile și simțirile egoiste și cultivă o iubire curată, smerită și milostivă. Harul Sfântului Botez este dăruit pentru o viață nouă, viața în Hristos, care înseamnă cultivarea iubirii smerite și milostive”, a reliefat Preafericirea Sa.

De asemenea, în cuvântul rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit și despre personalitatea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, care s-a evi­dențiat prin cultura vastă, credința și opera sa filantropică.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit slujba de Te Deum la Anul Nou, la finalul căreia a avut loc proclamarea solemnă a anului 2022 drept „Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului” și „Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”. Actul oficial de proclamare a fost citit de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt legat de proclamarea Anului omagial și comemorativ și a prezentat cele două icoane emblematice ale acestui an: Maica Domnului „Rugătoarea” și icoana în care sunt zugrăviți cei trei sfinți isihaști: Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț.

Proclamarea solemnă a noului An omagial și comemorativ în Patriarhia Română s-a încheiat cu intonarea de către Grupul psaltic „Tronos” a condacului „Apărătoare Doamnă”, a troparelor celor trei sfinți isihaști și cu o cântare intitulată „Imnul rugăciunii isihaste”, compusă special de părintele Cristian Alexandru.