„Rugăciunea smerită, temelia iubirii duhovniceşti”
Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameşului şi a Fariseului) a marcat începutul perioadei bisericeşti a Triodului, interval de timp care ne pregăteşte pentru Postul Mare şi sărbătoarea Paştilor. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit în această duminică un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat faptul că „perioada Triodului este una de pocăinţă şi de spovedanie, de împărtăşire euharistică mai deasă şi de milostenie mai multă, arătată celor în nevoi”.
Patriarhul României a subliniat că înainte de începutul Postului Sfintelor Paşti, Biserica a rânduit patru duminici pregătitoare, spre a învăţa că `pentru înnoirea vieţii sufleteşti, pentru învierea sufletului din moartea pricinuită de păcat şi pentru întâlnirea cu Hristos sunt esenţiale patru lucrări: rugăciunea smerită, pocăinţa sinceră, milostenia generoasă şi postirea sau înfrânarea. Evanghelia acestei duminici este un îndemn la rugăciune smerită. Prin pilda pe care ne-o spune, Domnul Iisus Hristos ne învaţă că nu orice rugăciune este primită de Dumnezeu, ci numai rugăciunea smerită, făcută întru umilinţă. «Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa» (Luca 14, 11), spune Domnul”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.
Preafericirea Sa a explicat apoi că din descrierea poziţiei fizice sau a atitudinii vameşului şi a fariseului în timpul rugăciunii, învăţăm că rugăciunea de pocăinţă nu este numai o lucrare a sufletului, ci o lucrare duhovnicească a sufletului şi a trupului împreună. „Urmând pilda vameşului păcătos, dar smerit, în perioada postului şi noi, creştinii, facem multe metanii sau închinăciuni, aplecând privirea şi trupul spre pământ, ca semn de smerenie şi de pocăinţă, recunoscând astfel că păcatul ne atrage spre cele pământeşti şi spre moarte, însă mila şi harul lui Dumnezeu şi iertarea Lui ne ridică spre cele cereşti, adică spre lumina vieţii veşnice. Prima concluzie pe care o putem trage după ascultarea acestei Evanghelii este aceea că Dumnezeu preferă un păcătos smerit unui drept mândru. Cântările Triodului care se referă la Evanghelia acestei duminici lasă să se înţeleagă că preferinţa lui Dumnezeu pentru smerenia vameşului nu înseamnă aprobarea păcatelor vameşului şi nici nesocotirea faptelor bune ale fariseului. Din acest motiv, Triodul ne îndeamnă să imităm virtuţile sau faptele bune ale fariseului şi, în acelaşi timp, să cultivăm smerenia vameşului. Aşadar, Biserica ne îndeamnă la fapte bune şi la multă smerenie”, a precizat Patriarhul României.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai evidenţiat faptul că numai smerenia deschide uşile milostivirii dumnezeieşti pentru iertarea păcatelor. „Atât vameşul, cât şi fariseul au trecut pragul uşilor templului din Ierusalim ca să se roage, însă numai rugăciunea smerită a vameşului a deschis uşile iubirii milostive a lui Dumnezeu. Smerenia îl face pe om sincer şi recunoscător, pentru că, în stare de smerenie, omul vede nu doar binele pe care l-a săvârşit până la un moment dat, ci vede şi pe Cel ce îl ajută să facă binele, adică pe Dumnezeu. Nici o clipă nu trebuie să uităm că tot binele pe care l-am săvârşit cu gândul, cuvântul şi fapta l-am săvârşit prin harul şi cu ajutorul lui Dumnezeu. Numai rugăciunea săvârşită întru smerenie ne ajută să fim cu adevărat realişti, pentru că în rugăciunea smerită vedem nu numai ce am realizat bine, ci şi cât de mult mai este de făcut. Rugăciunea smerită este mântuitoare şi sfinţitoare, deoarece ea ne umple de prezenţa lui Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Grigorie Palama spune că rugăciunea adevărată este însăşi prezenţa lucrătoare a lui Dumnezeu în omul care se roagă. Când omul se smereşte, adică se goleşte de sinele egoist, atunci se umple de prezenţa smerită, iubitoare şi sfinţitoare a lui Dumnezeu”, a arătat Întâistătătorul Bisericii noastre.
Preafericirea Sa a mai subliniat că Evanghelia Duminicii vameşului şi a fariseului este un îndreptar de rugăciune. „Numai rugăciunea smerită este temelia vieţii şi creşterii spirituale a omului sau cale de înaintare spre Hristos Cel răstignit şi înviat. Numai rugăciunea smerită vindecă sufletul de rănile patimilor egoiste şi mai ales de mândrie. Prin rugăciunea smerită, creştinul cultivă trezvia sau veghea duhovnicească, pentru a nu cădea în mulţumire de sine. Omul cu adevărat smerit nu se roagă numai pentru sine, ci şi pentru alţii: pentru membrii familiei sale, pentru toţi cei din comunitatea în care trăieşte, pentru Biserica întreagă şi pentru toţi oamenii suferinzi şi necăjiţi. Aşadar, rugăciunea smerită este temelia iubirii duhovniceşti adevărate”, a spus Patriarhul României.
În cadrul Sfintei Liturghii au fost rostite cereri speciale pentru pacea şi unitatea poporului român de pretutindeni.