Rugăciunea, timp pe care-l petrecem cu Dumnezeu

Marţi seara, credincioşii care au participat la Slujba Pavecerniţei Mari au ascultat cu luare aminte a doua parte a Canonului cel Mare care se citeşte fragmentat în primele patru zile ale Postului Sfintelor Paşti şi integral în miercurea săptămânii a V-a din acest post. La Catedrala patriarhală, cele nouă cântări ale părţii a doua a Canonului au fost citite de Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. În această parte, credincioşilor le-a fost amintită istoria Vechiului Testament, punându-se în paralel chipurile patriarhilor, drepţilor şi proorocilor care au rămas fideli lui Dumnezeu şi chipurile celor care au fost lepădaţi de Domnul din pricina nelegiuirilor lor. Au fost amintiţi în oglindă dreptul Abel şi ucigaşul Cain, apoi păcătoşii din vremea lui Noe, care au pierit în potop, arderea Sodomei şi Gomorei, Isav, care din pricina păcatului desfrânării a pierdut binecuvântarea părintească, Iov, care socotea gunoiul palat şi rănile mărgăritar, Moise şi faraon şi regii David şi Solomon, care au păcătuit înaintea lui Dumnezeu, dar s-au tânguit pentru că au făcut păcate mari. După citirea Canonului a urmat slujba Pavecerniţei Mari după rânduiala specifică Postului Mare. La sfârşit s-a citit Evanghelia de la Sfântul Evanghelist Matei, cap. 6, v. 1-13, unde Mântuitorul spune că faptele evlaviei (rugăciunea, postul, milostenia) trebuie făcute în ascuns, în taină, pentru a nu fi văzute de oameni.  Preasfinţitul Varsanufie a arătat în cuvântul de învăţătură că omul este călăuzit spre pocăinţă, spre smerenie, chiar şi numai dacă ia aminte la cântările bisericeşti din timpul postului. „Sfântul Andrei Criteanul a scris Canonul de Pocăinţă, care este de fapt această tânguire pe care o facem fiecare dintre cei care participăm la aceste slujbe, faţă de păcatele pe care le săvârşim. Vremea Postului Mare este o vreme bogată în cântări duhovniceşti, este o vreme care îndeamnă sufletul nostru prin citirile de la strană, mai ales din Psaltire, către pocăinţă. În timpul postului pe lângă acest canon care se săvârşeşte în cinci zile, rostim rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, când de asemenea ne recunoaştem neputinţa înaintea lui Dumnezeu din pricina păcatelor noastre, Cântarea lui Moise, «Cu noi este Dumnezeu», care se cântă la slujba Pavecerniţei şi alte cântări care să ne conştientizeze de starea noastră de păcătoşenie care cer de la noi pocăinţă şi să ne îndreptăm paşii mai mult decât o facem în restul anului către Dumnezeu“, a spus Preasfinţia Sa. 

 

Ierarhul a mai arătat că postul trebuie înţeles ca o vreme specială în care încercăm cu mai multă stăruinţă să trăim cu Dumnezeu. „Aşa cum am auzit în Evanghelia de la Matei, capitolul 6, postul trebuie să fie însoţit de milostenie şi de rugăciune: de milostenie, adică de fapte bune, şi de rugăciune pentru că rugăciunea este singurul timp de aici pe pământ pe care-l petrecem cu Dumnezeu. Îndeamnă Mântuitorul să nu semănăm fariseilor care făceau acestea în locuri publice ca să fie lăudaţi de oameni, şi rugăciunea să o facem în taină, în cămara sufletului nostru. 

 

De asemenea, ne sfătuieşte ca milostenia să nu fie un fapt de laudă, de mărire a sufletului nostru, ci un fapt de smerenie, ca o datorie pe care o avem“, a spus PS Episcop-vicar Varsanufie Prahoveanul. Miercuri seara, în a treia zi a Postului Mare, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit Pavecerniţa Mare împreună cu partea a treia a Canonului la Catedrala patriarhală.